18.6.13

si ziua buna de la rasarit se vede!



Peste weekend am fost mama adoptiva, am avut in grija 4 puradei de yorkie absolut geniali cu care m-am jucat atata vreme cat mi-a permis mama lor si timpul disponibil.

Adica e groaznic de greu cand ai asemenea burticute si nasucuri langa tine si sa nu poti sa le scarmeni si mangai pana esti pe norisor de fericire alaturi de ei.

Ca sa intregim tabloul doamna catzea e mamica prima data si este nevricoasa si isterica atata vreme cat esti pe langa copilasii ei sau ea a iesit din aria de acoperire a vocilor tinereilor, in rest e o bombonica mentolata ce vrea sa stea pe pantalonii oricui, numa in brate sa fie si cu om alaturi.

Mno si fiind asa crizata mamicuta refuza sa iasa afara la cam 3 din 5 incercari si deci evident, tura de sambata seara a fost scoasa din carti prin refuzuri repetate cu funduri pe parchet si priviri d'alea cu o paleta larga de expresii, de la "te sparg daca ma iei de aici" la "uite ce mica sunt eu si vezi ce ochisori frumosi si rotunzi am, cum sa ma scoti afara bestie pe iarna asta". Prin urmare am zis "no, futu-i, da ce, picioarele mele nu pot sta cu cracii-n sus la bec?" si am renuntat la insistente.

Culcat, dormit printre picaturi fin'ca astia micii pot sa jur ca au debit aspirat cat un hidrofor performant de oras la ce rateuri de supt aveau si daca nu prind loc la tzatza este tragedie mondiala...plus mamica iritata care la orice mormaiala sarea de unde dormea sa ii verifice si sa ii testeze la piulite.

Duminica dimineata cheauna de somn ma trezesc cu o respiratie nu foarte placut mirositoare mangaindu-ma bland pe fata...m-am prins rapid despre ce ii vorba si zic..ups...aseara nu iesit...ferea ca explodeazaaaaa.
Am sarit instant din jamale in trening, improspatat nitel ochisorii si respiratia in goana, luat un pulover din cui, lesa, cainele, pungile ei, cheile in mana si imi aduc aminte ca azi plec la plimbare pe coclauri si imi trebe paine. Golesc mainile de ce aveam p'acolo si insfac niste bani din portofel. Cainele deja facea 14-16...si da-i si rupe usa.

Si in agitatia cu cainele, trag clanta, salut vecinul si bag goneta pe scari ca deh, sa nu faca asta mica blocaj renal ca ma ucidea mama-sa in 4 variante speciale, ca nu ii farmacista dajaba.

Mna si mergem, mirosim toate ierburile, ne bucuram de toate razele de soare disponibile la ora 7 dimineata de duminica, ne delectam auzul cu preaminunatul apel la slujba prestat de preazelosul tragator de clopote pe care il injur eu in fiecare zi. Merem sa luam painica si incepem sa ne retragem - eu "re" si chioara de somn si cainele "tragem" spre casa, ca deh, vrea sa ia premiul de mama anului.

Si ajung in fata scarii, ma pipai pe toate zonele disponibile pe care ar pune mana un pipaitor de buzunare si un shutz si stupoare. Nu gasesc maimuta. Pun pripon in cainele disperat si caut maimuta. Maimuta e legata absolut evident de cheia de la usa. Am un flashback d'ala foarte rapid in care imi vad cheile parasind mana pe dulap langa portofel si mana care ia banii dar nu mai ia cheia. Instant ma paleste o transpiratie umeda si o criza de nervi. Ce cacat fac?!

Amu sa va spun si de usa...Mare belea la casa omului usa asta metalica. Mai ales daca are inchidere automata, gen de pe dinafara poti sa o deschizi doar cu cheia si flexul, iar sa apesi clanta ai nevoie de biceps gen schwarzy si nici ala nu reuseste... de pe dinauntru mai ai vreo doua optiuni insa nu toate fericite.

Eram plecata de acasa fara telefon ca il lasasem la incarcat ca imi trebuia mai tarziu si era gol, fara cheia de la masina unde aveam chei de rezerva de la casa si peste toate alea bune masina era in centru iar eu oricum nu aveam nici un act sa dovedesc cum ca as fi posesor. Eram doar eu, painea, cainele si 10 lei in buzunar, undeva la periferia Brasovului. Parintii in vacanta, fratele plecat din Brasov peste weekend, eram cam chelea p**i.

Evident am cautat urgent in folderele din cap unde ar putea fi chei de la apartament...acasa 2x, la frac-miu 1x, la parinti 1x, inca 2 missing de pe lista. Cristosi si mnezei, nici una disponibila din cauza de neprezenta la domiciliu iar restul 2 probabil lasate prin teritoriu de frac-miu care a stat in casa inaintea mea. Suduit spumos tot ce era la indemana, eu, caine, situatie, caldura,  vreme...etc.

Reset 2 minute gandindu-ma ca probabil asa m-as fi simtit pe vremea lu' ceasca daca as fi pierdut cheile de la gat...fara telefon, fara mama, fara tata :)) Intr-un final glorios imi amintesc ca frac-miu fiind intr-o situatie similara a lasat o cheie la niste prieteni de-ai lui care stau la iesirea din Brasov spre Sacele. Iau cainele la subrat si bag sandale. Ma sui in taxi si calculez ca 10 lei ar trebui sa imi ajunga dus-intors. In fine a fost 7 lei dusul si vazand ca astia nu raspund la usa il las liber pe taximetrist ca sa nu mai toc bani aiurea si insist la sonerie. Ora 8 nu era prielnica vizitelor...nici de curtoazie si nici de criza. Si sun si sun, nimic. Imi cade ceru-n cap. Or fi plecati din oras si ei peste weekend la parinti, ca obisnuiesc sa faca asta. Criza de panica...deja lipseam de ceva vreme si aia mici precis incep sa se deshidrateze si sa se simta abandonati :))

Neavand rost sa mai stau la usa o iau la picior inapoi spre oras, momesc cainii catierului cu painea sa ma lase in pace si...mars inviorator pe langa sosea, pe o caldura de iti topea creierii si bocandind prin iarba ca minunatii oameni care se ocupa de trotuare n-au prestat si prin Bunloc. Ajung intr-un final in oras, tre regandita strategia rapid...cainii mici se deshidrateaza.

Intr-un final ma hotarasc sa merg sa imi iau un bilet de autobuz ca banii mai ajungeau doar de atata si sa o sterg pana la matush-mea ca acolo is telefoane si macar pot sa iau la intrebari in mod direct pe fostii posesori de chei. In statia de autobuz o multime de lume, autobuzul se vedea in zare, insa tanti care vindea bilete..mumu, era inchis. Criza de nervi din nou. Iau cainele in brate, ma sui in autobuz si incep sa intreb...un bilet in plus, bilet, bilet..in fine, o doamna pensionara imi da un bilet de pensionar si rezolv problema cu ea, aducandu-mi la zi si informatiile despre costul unui bilet.

Cu ocazia asta am concluzionat ca am luat o decizie buna renuntand la transportul in comun, caldura de am udat un tricou in 6 statii, duhoare si molii. Ajung la femeie acasa, se cruceste familia si rade bine de mine, rezolv intr-un final problema cheii, facandu-se o ora decenta de sunat la telefon si de trezit oameni. Prietenii din bunloc aveau totusi cheie.

Deja eram paranoica, aia mici tre sa fie in fibrilatii ca si mama lor si deja is jumate morti, ca deh, lipseam de la 7 si era 12.

Si, evident, cand intru in casa descopar asta:




















Morala este, cand esti neatent si viata-i "greu" si in plus de toate, aventurile de supravietuire in padure is pitici in chiloti cu dungi fata de un quest d'asta intr-o dimineata fierbinte de duminica.