27.11.14

dã vis!



In ultima vreme ma mananca talpile ceva greu de imaginat. Desi iubesc ciupercile nu este acesta cazul ci dorul de duca, insa din pacate de la concediul din vara am cam fost legata de glie.

Insa se pare ca totusi subconstientul lucreaza, asa ca azi noapte am decis sa plec. Mai exact de doua ori.

Desi eu is o persoana d'asta organizata, care isi face geanta din timp si isi ordoneaza lucrurile din start ca sa nu uite nimic si sa aiba totul acoperit. No, azi noapte stateam in gara sa plecam in Suedia cica (Lie, vezi ca vin :D:D). Cu trenul. Au fost luate biletele - ca aveam o insotitoare si s-o ocupat ea de asta, asteptam sa ne suim in tren, cand constat ca nu aveam cu mine nici pasaport si nici bani. Nu ca as fi avut valiza, dar no, era mai grav ca o sa raman la granita, nu ca nu am cu ce sa ma imbrac.

 Soc si teroare, mai ales ca trenul statea sa apara. Am explicat insotitoarei ca am luat plicul cu acte, doar ca nu exact actele care imi trebuie iar neuronii mei deja faceau conexiuni pe cine sa trimita sa produca bani pe langa gara si sa fuga la ai mei dupa acte. Insa panica! Si o fost un moment d'ala cu oai-oai-oai-oai ca in filmele in care apare killerul prima data - pasapoartele nu erau la ai mei, ci la mine acasa, fro 15 km de gara. Mbon. Se decide ca nu mai plecam azi si se pare ca se rezolva oarecum sa ne fie returnati banii. Nu stiu cum, a fost un moment la care nu am participat activ fiind prea ocupata sa ma injur bine ca is o dezordonata de mare angajament.

Momentul urmator a fost ca na, daca n-am plecat azi, las ca plecam maine, ca s-or gasit bilete de zbor. Ziua cu pricina a zburat zburand zburator si ma pomenesc din  nou, tura asta cu o valiza mica pe undeva pe la gara. Ce drac cautam iar la gara nu stiu, mai ales ca spusesem ca mergem la aeroport, dar asta nu conteaza(da, Brasovul de acu 2j de ani avea aeroport). M-o uimit faptul ca gara arata ca atunci cand eram copil. Mult tapsan verde, linii de troleibúz, mult spatiu in fata garii pe care erau multi turisti si homelesii laolalta, nu parcari si tone de masini. Apare si doamna cu care trebuia sa merg, cu biletele in mana, eu iar rrretard mode, venita fara pasaport si fara bani.

Era ca si cum ar fi fost ziua cartitei. Tura asta avand mai mult timp liber inainte de imbarcare am decis ca fug acasa, ca ma-sa-n cur, nu exista asa ceva si ca eu tre sa plec in vacanta. Drept urmare traversez strada si ma opresc in statia de bus sa iau un taxi. Doar ca nu erau. Vad un taxi cu o cucoana la volan, dau din maini isterica iar ea imi face semn ca se intoarce dupa ce lasa clientul si mergem.

Mbon. Mi-am tot intins gatul dupa alt taxi insa nu a venit si apare cucoana mea, cu o dacie 1300 d'aia in care ti se pravalea scaunul din fata peste genunchi in spate. Ma strecor oarecum in spate si ii spun aproape inecata de stress, agitatie si emotie, ca tre sa ajung pana acasa in noua si apoi inapoi la gara in mai putin de 30". O intreb daca crede ca se poate iar ea raspunde ca incercam. Bai si erau bulevardele goaaaaaaaaaaaaaaaaale ca o un bebelus iesit de la dush.

 Deja imi faceam sperante, imi imaginam ca alerg trei etaje pe scari si iau pasaportul din dulap si fug inapoi si ajung la timp sa fac checkinul si sa plec. Eh, deja incepusem sa ma gandesc ca totusi poate se poate.

Doar ca doamna a decis s-o ia pe stradute, deh, taximetristii-s curve si in vis. I se infunda straduta, intra intr-un sens unic exact invers decat directia de mers, merge cu 30 la ora, ca is multe masini pe stradute si ii ie frica sa nu le loveasca. Nu ca pe mine nu ma lovise apoplexia deja. Si avea un stil de condus intoarsa cu trei sferturi de corp spre client, fara sa se uite pe unde merge, frana in ultima clipa cam cand i se parea ei ca a ajuns la capatul stradutei insa fara sa se uite...

Cert este ca dupa ce a intrat in al treilea ambuteiaj pe stradute am clacat si m-am trezit sarind in picioare si urland blasfemii despre femeile incompetente si uite asa nu am ajuns sa plec spre tine Lia, nici azi :))))))))))))))))))))))