decizii...decizii..

E de cacao cand nici macar pe propriul blog nu mai poti injura nu mai poti sa radiezi de fericire sau de ura. Probabil blestemele lui googlea si longevitatea scriiturii. Amu, din pacate solutii viabile exista doar doua, insa nefericite ambele. Pentru ca ambele fac sa pierd prieteni vechi si dragi pe care i-am strans de-a lungul vremii.

Insa din cauza ca utilitatea blogului asta a fost dusa pe copca ma face sa il vizitez mai rar, ca pe un iubit capricios care nici nu vrea sa te lase in pace dar cand apari nici nu te baga in seama.
decizii...decizii..

weight loss...

Cateodata mi-as dori sa am o trambulina doar pentru a experimenta senzatia de usurare pe care ti-o da zborul. Pentru a simti forta care te impinge in sus. Pentru a simti punctul de sustinere care odata ajuns jos, acumuleaza energia sa te si arunce in sus. Pentru secunda aia de inconstienta gravitationala pe care o ai cata vreme esti in aer. Pentru betia pe care o ai de la aerul de sus combinata cu acceleratia batailor inimii. Pentru ca odata ce esti in aer esti liber. Chiar si pentru cateva clipe, esti liber. Nu este nimeni care sa te apese mai adanc in namolul in care te scalzi, nu e nimeni care sa te tina de picioare sa nu te ridici, nu e nimeni care sa iti astupe gura sa nu urli. Nimeni care sa iti spuna ca nu e acceptabil ce faci si nimeni care sa se uite stramb pentru ca te bucuri de o clipa de imponderabilitate.

somn cu nasturi

legea lui murphy in ceea ce priveste somnul(constatare personala): intotdeauna cand ai o "plapuma" intr-un cearceaf cu nasturi, unul din nasturi - inevitabil - o sa iti ajunga pe langa fata si cand te trezesti dupa un somn de veci cu bale cu ditai gaura in frunte te intrebi cu ce neam de alieni dormi noaptea-n pat de-ti lasa semne atat de evidente si mai ales ce anume inseamna.

deci legea pe scurt. daca dormi si e sa fie nasture, e intotdeauna pe fata ta :))

existentiale

azi am fost asaltata de "da ce? nu stii?, muaammaa" si mi-a picat greu...

De ce ar trebui sa stiu jde nume de branduri de boarfe celebre? ma imbrac cu ce imi place si in ce ma simt confortabil, indiferent de eticheta?

De ce ar trebui sa fiu la curent si sa imi dau cu parerea despre tot ce misca in pseudo mondenitatea din romanica, daca este un subiect care nu mai intereseaza? Idem politica, miscari de strada, acta, afta, bafta, campanii de caritate pornite stramb, meetinguri pe teme care frizeaza macabrul ieftin, perpetuarea tampeniilor din link in link gen semneaza aici pentru...?

De ce ar trebui sa stiu si sa am tot ce e nou si hip in domenii ca telefonie, it, foto, muzica? Telefonul meu trebuie sa stie sa tina minte nr. de telefon, sa permita sa fiu sunata si sa sun si hai ...sa tina minte acolo doua chestii intr-un calendar...pentru ca nu am asa o viata sociala aglomerata incat sa uit de azi pe maine ce am de facut. Pot folosi si un pentium3, nu am nevoie de o racheta spatiala doar ca sa ma dau pe net si sa conversez pe facebook cu amicii. Pot sa fac poze la fel de bune si cu o sapuniera si cu un dslr.

De al'fel nu vreau sa fiu la curent si nici nu simt nevoia sa stiu dupa ureche orice 3 note emise de cineva si nici nu trebuie sa fiu conectata neaparat la pulsul unei case de discuri ca sa stiu ce imi place si ce ma face sa fredonez si sa ma faca sa zambesc si sa vibrez.

Nu stiu si nu inteleg de ce ar trebui sa imi incarc si asa obosita memorie cu inutilitati si prostii si de ce ar trebui sa imi upgradez constant bunuri pe care poate nici macar nu le folosesc. De ce sa nu raman la premiza "este ok ce posed" si inlocuirea bunurilor cand intr-adevar este necesara din toate punctele de vedere, nu doar pentru ca cineva a mai schimbat un surub undeva si a fost denumit Versiunea 7.1 in loc de 6 si restul lumii face temenele la altarul portii fabricii aluia.

Ma face asta mai putin om si mai putin cu un picior? faptul ca sunt ignoranta vis-a-vis de ceea ce nu ma intereseaza este un pacat capital? Sau pur si simplu uneori normalitatea deranjeaza...

concluzii genu' lebreanu!

azi am constatat povestind cu niste buddies despre carti ca in ultima vreme romanele "cele mai citite" contin dragoni. Pana acu vreo 3-4 luni, cele mai citite erau cu vampiri. plm, realitatile sunt atat de triste incat ne sinucidem citind romane fantasy?
trist, foarte trist...sau in fine, tot e bine ca citim nu? :))

Nah, de final

ca cica tot is sarbatori, nu va urez nimic deoarece e criza si cica asa e politically correct.
fiecare face ce poate.
sa ne "vedem" sanatosi la anu'!

viata pe net.

Am cam inceput sa ma satur de mijloacele astea de poluare in masa...ca de informare/socializare nu poate fi vorba...avand in vedere ca toti ne dam +1 si like-uri si cam atata. Nu poate fi vorba si de un da, bine, excelent, fantastic fenomenal, ce faci, traiesti, etc. Un like inglobeaza orice fel de comentariu. Chit ca e pozitiv sau negativ. A crapat nushcare. Like, mi-a fatat pisica, Like. Viata asta e un maaare like. Dislike catre voi like-rilor.

Asta dupa ce azi cineva s-o gasit sa dea like la cel putin 40 de poze individual, la cateva secunde, de mi-a umplut mailul de notificari de nu mai apucam sa le sterg - nota bene, se poate renunta la notificarile pe mail YEY!  Totusi am scapat 5 minute sa ma intreb ce papanash muncesc oamenii astia de au vreme sa scurme atata prin pozele pe care le strangi ca soarecu in fb.

Sa continuam...am divagat....nu mai este nevoie sa dam un telefon, sa ne vedem fata in fata, stim totul despre tine, ai fost in concediu, cu cine, cu ce, de ce, ce ai ingurgitat, de unde, si cu ce ai stropit tot. Muama ce s-o ingrasat purcica, uite colegu' de munca in chiloti. Fantastic. Like! Stiu tot, inclusiv cate fire de par ai in alunita aia de pe buric. Nu exista o limita a decentei. Pui poze cu tine topless langa urmasii tai fara sa te gandesti macar o clipa ca poate nu vor sa iti vada toti bubele, atarnaturile si alte bataturi de soi, ne explicati cadru cu cadru cum ati facut voi baita in mare si cat de tare v-o scazut viermisorul in timp ce. Ca sa nu mai comentez de pozele cu copii, cate 30 pe zi cu: aici x a facut cacutz, aici alearga pe strada, aici se joaca cu jucaria aia cu care enerveaza vecinii, aici doarme, aici regurgiteaza...etc. Nu mai comentez despre pozele cu taticul cu scule/televizoare/telefoane de milioane bune si copilul cu dinti stricati de mi-ar fi frica sa il vad seara pe drum, zambind nonsalant in fotografii la metru.
Fratilor mamica voastra v-o invatat ce e bine si ce e rau cand erati mici...uitati cum se practica?

Culmea culmilor a fost azi, cand o cunostinta, studenta pe la oareshce scoli de bube medicina s-o hotarat sa puna pozele "pacientilor" noi nascuti pe facebook. Cu acordul...da la ce ai nevoie de acord? Asta e, iti fac copchilu' faimos, ca vrei, ca nu vrei. Tre sa ma vada lumea cu stetoscop, privire culta deasupra ochelarilor si cu halat.

hai like, like!

L.E. Numa bine ce am terminat asta de postat, am bagat o baie si iaca ce apare pe net:

Nu conteaza al cui e copilul si nici ce fatza jenata a avut cand i-o facut poza, am preferat sa-i trantesc un patrat negru deasupra...insa frate....mama lui comenteaza: "moment unic...uraaa" WTF?!

living the good life..

sunt sanatoasa, am munca si muncesc cu mai multa sau mai putina placere, cat sa imi duc traiul bun sau prost, am familie sanatoasa cat poate si ea, am prieteni putini insa cu capul la locul lui si cu inima unde trebuie. Inca mai am un pic de soare de prins si inca mai am un pic de caldura de inmagazinat cat sa nu ma plang prea tare cand o sa vina toamna rea... inca am locuri frumoase de vazut si lucruri minunate de mancat si de facut cu mainile amandoua, am inca foarte multe arome de gustat si culori frumoase de vazut.
In viata nu conteaza sa ai totul si lucrurile sa fie perfecte, ci sa te bucuri de totul mic si uneori imperfect pe care il primesti, cu lingura, in fiecare zi...

ps. da, am fost la pescuit. Si da, pescuitul are efectul asta de a te face sa reflectezi....

a broken dush

Nu am fost niciodata o fiinta sociabila in viata de zi cu zi, lucru contrar curentului de chatuiala online, care probabil este mai simplu si mai putin implicant si la care poti renunta atunci cand nu mai ai chef. Din contra, mi-a placut intotdeauna linistea din lumea mea si foarte putini oameni au ajuns sa intre in monotonia mea gri petrol si sa ravaseasca lucrurile pe acolo. In momentul in care esti confortabil tu cu tine simti sau nu simti nevoia de a socializa - desi ceea ce facem noi nu prea se mai numeste socializare...este fie lamentare, fie lamentare cu betziveala fie dialoguri surde, fie monologuri. in fine..

Probabil faptul ca nu am nevoie de cineva care sa imi certifice ceea ce sunt ma face sa fiu un rateu social.
Adica asta ma consider. Punctele mele de reper se pare ca sunt maxim futute si nici regulile de bun simt - din punctul meu de vedere - dupa care imi traiesc viata se pare ca nu au mai avut un update de cam multa vreme. Nu mi-au placut niciodata jocurile de culise si nici uneltirile, nu mi-a placut niciodata falsul si nici mintitul pe fata sau prin omisiune. Si in stupizenia mea cer acelasi lucru de la omul de langa mine. Daca eu sunt fair, cred ca si omul de langa mine poate sa imi ofere acelasi lucru. Well, se pare ca aici am gresit tot timpul. Este stupid sa ceri omului de langa tine sa fie sincer, sa fie deschis si sa vorbeasca cu tine, no matter what. Este la fel de stupid ca si cum ai face castele de nisip in timpul fluxului la mare, sau gasiti voi o situatie la fel de utopica precum asta.

Insa nah, toate aceste suturi in coaie, mai noi sau mai vechi, pentru ca deh, speranta moare ultima fir-ar ea de speranta, m-au facut sa cern oamenii pe care ii accept in jur cu mult mai multa grija insa, damn, suturile in coaie tot dor.

de noapte..

stateam si ma uitam in urma prin draft-urile de pe blog...este foarte adevarat. odata la cinci ani ceva se schimba. se inchide un ciclu si incepe altul. este trist sa te uiti in urma si sa constati chestia asta si sa realizezi ca de fapt in toata perioada asta nu ai evoluat de nici o culoare de la o maimuta neanderthaliana la o femeie cu cap pe umeri care sa aiba un tel si un scop in viitor.

si este trist ca ciclicitatea asta se repeta in oglinda. realizezi ca ai pierdut o multime de timp degeaba, nu ai realizat absolut nimic, nu ai construit nici un plan pe termen lung, esti tot acelasi nimic ca acum 5 ani de zile. realizezi doar cu tristete ca ai mai mult par alb in cap, mai putini neuroni, mai multa piele care atarna si mai putina rabdare. Nu ai invatat absolut nimic despre a fi sociabil, despre a fi om, despre incredere, despre neincredere, despre cum ar trebui sa fie lucrurile, despre ce si cum face omul sa functioneze
este trist, dar adevarat.

cum sa incepi o dimineata

desi te dai jos din pat in sunet de pickhammere si scule d'astea de scurmat/mutat pamantul care sunt turate la maxim exact sub geamul tau, iti extragi frumos picioarele de sub pilota incalzita de visele de peste noapte si aluneci incet, cu ochii inca semi inchisi spre dush. dai drumul la apa calduta spre rece si o lasi sa ti se prelinga incet prin par si pe pielea zburlita de contactul rece neasteptat ca degetele unui iubit iarna. Torni o mana de gel de dush tonic ce miroase a lamai verzi si rom, il intinzi peste tot pana incepe sa isi faca datoria si lucrurile paaaaaaarca incep sa para cat de cat mai lumesti.

Curat si uscat iti introduci corpul in haine usoare ca o adiere potrivite pentru canicula de afara, furi o gura de cafea dintr-o ceasca lasata pe masa, cheile de la masina, geanta, o adiere de parfum, pantofii cu toc cui, si-o stergi.

Afara pe scari soarele iti zambeste strengareste pe langa tot zgomotul de fundal si te inspira sa bagi piciorul in acceleratie si sa alegi celalalt drum, spre concediu si mare in loc de drumul pe care il faci automat in fiecare dimineata spre birou...insa, nu conteaza...

Lasi ambele geamuri jos la masina, dai muzica mai tare cat sa te inspire si sa te faca sa zambesti...
si pornesti catre o noua zi.
Insa trebuie sa te tii tare, sa nu lasi gandurile sa vireze catre concediu si drum fara oprire pentru cateva ore, ci doar sa te bucuri de curentul care iti infoaie parul si de soarele care zambeste doar pentru tine si sa zambesti si sa te imbeti cu muzica in drumul de 5 minute pana la birou, unde...trebuie sa te trezesti la realitate!

comeback vijelios.

oare sa fie un semn? blogger n-a vrut foarte tare ca eu sa scriu ieri dimineata, si rds mai dupa masa...oare sa aiba un motiv realmente bun pentru asta?

in fine, vineri seara am avut un "free pass" in unul din raiurile pitipoancelor.
lucru pe care nu l-am mai avut de foarte multa vreme din cauza ca nu m-a mai interesat foarte tare ce mnezau se intampla noptile prin brasov. In fine, in urma unui cumul de evenimente am ajuns aseara in "kashuu" la concertul parazitilor. Nu spun ca muzica lor n-a atins nici 5% pe cei veniti la concert si nici nu spun ca genul lor muzical nu prea mergea foarte tare cu fitza din clubul asta de noapte, astea-s pareri proprii. Insa tatutza...nu am crezut ca in brasov poate exista asa o colectie de bete in fund la femei. Cred ca suntem numarul 2 pe tara la numarul de cozi de lopata per capita de vita furajata cu extensii.

In fine, trecand peste coada de lopata si sapa la hectar aseara fiind deghizata in casca-gura-misca-cur am decis urmatoarele:

1. In brasov sunt femei.
de plastic. Atatea coame valvoi si atatea gene false n-am mai vazut din perioada videoclipurilor cu amanda lear

2. in brasov trebuie ca industria strassurilor sa fie la cel mai inalt nivel. dom'le..orice palma de fusta avea macar un sclipici.

3. M-am simtit ca pe vremea lu' ceausescu, adica ...dintr-un vagon de 3 tone de nisip trebuie sa facem 3 castele a 2 tone bucata. iar acum exemplificarea pe viu: atatea fuste de 2 degete lungime la hectar de craci si atatia blugi d'astia in care nu poti baga o fisa de sus de la burta si sa se duca in jos pe crac, zau nu am putut vedea pana acum.

4. Numarul de maini lezate/fracturate de posetute din care lipsea "pixie 'em chihuahua" depasea clar numarul de capete de vite furajate care aveau platforme demne de porn stars si cu care abia miscau dintr-o parte in alta.

5. Absolut frapant si in the worst sense ever, frate toate se dadeau cu acelasi parfum? Au trecut pe langa mine cel putin 2j de muieri si toate duhneau a acelasi lucru...n-am reusit sa izolez a ce anume, avand in vedere ca io-s limitata doar la cele care imi plac iar ala nu se incadra sub nici o forma in target.

6.Masculii aia de plastic (zau, poti lua mulaj pentru Ken doll) care-s pusi sa faca animatie in afara de faptul ca erau uleiosi de cred ca daca se varsau de pe podiumurile lor pe podea alunecau precum sardinele scoase din conserva pe parchet, nu aveau nici un gram de "feel the music". am avut senzatia ca inainte de show le sunt predate 5 miscari de gen: flexeaza bicepsu si piciorul stang, muta izbit totul mai la dreapta si repeta. Pana si nenii aia care dirijeaza avioanele cu paletutele lor sunt mai gratiosi si mai in vibe.

Concluzia finala. Ma mai duc! Nu am mai ras atat de foarte multa vreme incat inclin sa cred ca nici nu mai stiam cum. Si-a dracu' chiar am facut febra musculara la falci :))

barbati, deh...

azi m-o luat la discutie un tovaras din gasca...timid si cu basca mototolita-n mana, c-o fi, c-o pati, c-o sari, ca ii atras, etc... la o explicatie draguta si simpla de gen "nu caut si nici n-am timp" a zburat replica:

x: aha stiam eu ca esti frigida
io: ROFL!

tot e bine ca n-o zis ca mama e curva, right?!

shoferistice...

buhahah...azi dimineata am busit lamborghiniul rosu al fratelui meu.
Asta dupa ce m-am chinuit juma de noapte sa gasesc unde dracu este butonul ala de aranjat oglinzile stanga si dreapta, avand geamuri destul de mici nu ma prea orientam in trafic si eram destul de timorata ca deh, era masina lui...si sa n-o fac varza. Bre si era un ghetzus pe jos...de mai mult dadeam la rame decat mergeam cu masina. sh'apai dupa ce am reusit sa aranjez urechile de elefant sa si vad ceva in ele am ajuns la concluzia ca nu prea ajung la pedale...iara da-i si cauta si vezi de unde dracu reglezi scaunul...cred ca in final era sudat ca nu imi explic al'fel de ce am zis no, lasa, ma las mai jos in scaun si ajung la pedala...oricum stateam semi culcata asa ca ce era sa ma las putin mai jos, si asa acu vedeam in oglinzi. sh'apai intr-un final am ridicat posesorul masinii de pe drum sa merem la cumnata-mea acasa...si nu imi explic totusi de ce volanul era chiar atata de mare..ca doar aia e o masinuta sport mica..
in fine...am parcat cu spatele intr-o parcare de pe buza unui drum - gen belvedere - sh'apai frana de mana - ia-o de unde nu-i. deh, nu mi-a dat nimeni manual de utilizare..m-am dat jos din masina si asta buluc la vale...pun sh-o agat de bot si-o scot din rapa...(deh, fortoasa femela mi-s)..insa de la bascularea asta i-o sarit motorul din loc fratica...si s-o tot dus la vale spre casa femeii...stateam cu frac-miu cu fisele de la motor in mana si ne tot intrebam WTF cum cacat a zburat de acolo asa usor...in fine...nu era foarte sifonata...da fara motor..chiar nu se poate...asa ca am purces sa cautam motorul.

(asta e pentru gagici care nu stiu cat este un motor de mare :))) )
Si am ajuns tovarasi si prieteni sa il caut prin tufe pe deal..spre casa...si pe sub canapeaua femeii...asa de disperata eram. Noroc c-o sunat ceasul si m-am trezit.
Am pus mana pe telefon si i-am urlat cand o raspuns "sa nu-mi mai dai bah sa ti-l conduc 'r'ai al dracu' cu lamborghiniu' tau cu tot... "...Fata picata pentru 3 secunde dupa care rasete, chicoteli si mistouri "vaco, nici in vis nu te poti tine doar de-o banda?"

de la A la Z

cam asa arata camera la punctul B, asta deoarece consider ca punctul A era undeva cu toate cele pe pereti si peste ele..

dupa care au urmat tzevi scoase, gipsuit, gletuit smirgheluit si multe alte -luit-uri, trei unghii distruse - caci deh, am inceput toata socoteala asta c-o manichiura demna de secretara...dar am reusit s-o aduc la zi..si zau..caut niste reactii sincere! :)

insomnia naste monstrii

Da, esti viu, dar esti gol, atat de gol incat nici jumatate de lume nu te-ar umple. Este teribil de usor sa lasi pe altcineva sa te faca sa te simti neinsemnat. sa te apese singuratatea pana la lacrimi. sa nu ai nici un fel de sprijin si sa nu poti urla decat la luna neputinta morbida care te-apasa.  este deprimant si injositor ca lumea sa te foloseasca doar sa te arunce. sa te doreasca doar atunci cand ii poti scoate dintr-un cacat sau le poti imbunatati existenta prin comparatie. este greu sa vrei ceva - o schimbare, o alinare - intr-o lume unde esti legat si de maini si de picioare de oameni avizi de bani si de atentie si pentru care nimic nu mai conteaza. esti calcat in picioare realmente. esti un pres de care se sterg fara sa le pese daca inainte au calcat intr-o balta sau intr-un rahat de caine, tu esti acolo sa le calmezi arsura si sa elimini mirosul. trebuie sa te comporti ca un burete. sa absorbi totul si sa nu elimini nimic din mustele pe care ti le paseaza acesti paraziti. sa le lasi in tine pana ajung sa depuna oua si sa te manance de viu. sa nu mai ramana decat un loc gol, atat de gol...incat nici jumatate de lume nu te-ar umple..

ariciul

Am intalnit un arici. Ni se tot abat caile unuia intr-ale altuia. Ca intotdeauna zambesc amuzata si curioasa. Imi plac tepii lui si gasesc metoda asta de protectie a fi extrem de incitanta si de buna de folosit. In cati pasi ajungi totusi sa vezi burtica rozacee si sa iti permiti sa profiti de ea cum se cuvine, gadiland perisorii fini de pe ea, oricand iti doreste inima?

Ehe, vine raspunsul. Ariciul este arici. Nu se dezminte. 

Acum zambeste seducator, cu ochii ca margelele, pana te dezmeticesti de vraja, a disparut cu tot cu ace. Acum iti arata o labuta, in secunda doi e ghem. Isi baga nasul in farfuria cu lapte dar cum incerci ceva, urechiusa fina isi face datoria si iarasi este de neatins. Orice ai incerca e o situatie in care nu poti sa castigi increderea pentru ca nu este dorita. Lui ii place asa singur, in blanita lui cu ace. 

Incerci sa vezi cat sunt de ascutite acele si te intepi cu unul, pleaca fara nici o remuscare fara sa se uite in urma... te-ai pus cu un arici, stiai dinainte rezultatul.

(foto luata de aici)

dis de dimineata...

dom'le, e clar. Nu stiu ce sa mai spun insa, cum mama naibii intr-o singura noapte iti poate fata matza 3 pisici, si cand vrei s-o stergi de langa ea sa iti spuna "inca", sa iti zboare pestii din acvariu' aflat intr-o alta camera la picioare si cand te duci sa il pui inapoi, intri in apa pana la glezne, fin'ca chipurile sistemul de reciclare a apei a dat chix, desi acvariul e plin ochi cu apa, si toate astea cat te uiti la ceas si zici, e 10 juma dimineata, intarzii la munca, trebuie s-o sun pe laura, tre s-o sun pe laura. acu stiu ca tre s-o sun pe laura....da io n-am nici matza nici inundatie...
la asa vis, oare ce o sa explodeze azi?

cea mai de bine urare

EL: neata bade
EL: right. deci esti fata, nu?
EL: la multi ani domne
dush rece: neata baghe
dush rece: azi da maine ma mai gandesc
dush rece: multam deci
EL: fair enough

nostalgii..

mi-e dor de varsta cand puneam mana pe telefon si in 2 minute se strangea toata bateria de oameni, cu chef de viata si de iesit in oras la petrecut. mi-e dor de perioada in care nu conta cati bani erau in portofel, pentru ca intotdeauna curgea o apa plata sau un suc de undeva. eh tinerete...