Gimnastica de dimineata

Fie-mi cu iertare absenta nemotivata de la butoane din ultima vreme insa in afara de a va plictisi despre cum face dezastru mondial intre hartii cainele nu prea am mai avut de povestit, adica no, toti avem prostii in trafic si la coada si peste tot prin univers, insa mna, am un zen d'asta nesimtit de care nu mai reusesc sa scap si prin urmare nici ura cu care scriam acu ceva vreme.

Insa azi tre sa va relatez ceva absolut amuzant. Adica mai ceva ca-n filmele cu prosti de amuzant. Mindblowing amuzant:

Trezit, tras pantalonii peste jamale, scos cainele. Ar fi fost misto sa mai prind inca 15 minute peste alea 2 care trecusera de 6 jumate, insa o vezica mica si paroasa isi cerea drepturile la marcarea zapezii curate de pe laterala blocului, asa ca am purces la ingalbenit zapada. Rezolvat treaba rapid, alergat pe scari, inapoi in casa. 5 minute pe ceas pentru care a trebuit sa imi adun atomii si neuronii la 6 dimineata. In fine.

Am zis ca daca tot ii asa devreme si frumos si mai aveam 1 ceas pana sa plec la munca ar fi vremea potrivita sa fac un gest si sa ma duc nitel  la cumparaturi. In familie se dorea achizitionarea unor porcarii pentru carnati iar un anume magazin spunea famiglia ca are marfa dorita la pretul ideal, iar in ziua in care forurile superioare ale familiei fusesera la cumparaturi nu s-or mai gasit si spuneau ca ar fi indicat sa se mearga mai dimineata.
 
Booon. Am parcat relaxat masina in parcarea goala. La ora la care nici nu mijise soarele la orizont imi pica privirea pe o masa omogena de caciuli trase pe ochi, fulare trase pe nas, ninja style si o gramada de manusi. Si cosuri, multe cosuri, multe si naravase. Toate astea dardaiau in fata intrarii din magazin. Stau cuminte in masina la caldurica si las puhoiul sa se manifeste.

 Se aude la megafon "dragi clienti magazinul se deschide in 10 minute". Un fior strabate intrega masa de suflete congelate. Vocile se ridica, listele de cumparaturi se infoaie si se scutura, nevestele mustruluiesc barbatii si le dau ultimele indicatii, cam ca antrenorii de pe margine la boxeurii care stau sa intre in ring si au nevoie de masaj si imbarbatare sa fie in forma vietii lor.

La megafon "dragi clienti magazinul se deschide acum". Nu stiu daca va mai aduceti aminte faza aia din ceva reclama comunista cu olimpicii alergand si rupand benzile de la finish line...eh, asa o inceput si aici competitia. Au intrat buluc prin usi si au inceput sa alerge pe culoare spre fundul magazinului. Oamenii care inca puneau marfa in galantare si rafturi s-a tras speriati si s-au adapostit de valul tsunami de pensionari.

Am intrat dupa ale mele si evident curioasa sa vad ce anume ii mana pe saracii oameni care al'fel sunt bolnavi si abia se misca - se tin toata ziua de toate organele posibile si merg greu impingandu-se in sacosele cu role ca sa aiba un oareshce avans notabil fata de melci - trebuia sa vad care este sfantul Graal care i-o facut sa alerge de parca ii astepta Jizazu cu sfanta nemurire in mana si viata fara de boala.

Si.... pam-pam!
Cade ochiul pe vitrinele gemand de porci. "Duamna, da nu aveti adidasi de porc? Da de ce nu ati adus capatani de porc, da nici macar soric? e inadmisibil duamna?! Noi cu ce facem racitura?"  " Da pulpele ambalate de porc unde sunt?!" Rumoare, nebunie, disperare.

Ajung sa depasesc puhoiul de la carnarie, dand din mana a lehamite si facand planuri alternative spre alta carmangerie serioasa care precis la ora aia era goala, cand o voce mica spune "pulpele sunt pe palet la raftul cu pui", ma opresc fiind la 2 pasi de palet, iau una din cutie si fac 3 pasi in lateral si in acelasi timp brusc valul face 180º pe calcaie si se indreapta ca furtuna de nisip spre mine.

Am apucat sa ma feresc la timp, dar cucoana cu voce mica de la magazin nu  a avut acelasi noroc din nefericire fiind maturata de valul de pensionari cu cosuri care-s vioi si sanatosi ca niste maratonisti de mare angajament atletic.

Mi-am luat talpasita urgent spre case inainte sa apuce forta nebuna sa ma puna jos si sa imi ia carnea, mai ales ca vociferarile erau din ce in ce mai intense, iar incarcarea electrica din aer putea sa faca sa lumineze si un bec.

Si asa am aflat dragii mei, care este secretul vesnicei longevitati....gimnastica de inviorare de dimineata, facuta-n hypermarsheu la caldurica, folosind sacosele pe post de haltere...apoi tarshairea leeeeeeeeeeeeent prin viata!

si ziua buna de la rasarit se vede!

Peste weekend am fost mama adoptiva, am avut in grija 4 puradei de yorkie absolut geniali cu care m-am jucat atata vreme cat mi-a permis mama lor si timpul disponibil.

Adica e groaznic de greu cand ai asemenea burticute si nasucuri langa tine si sa nu poti sa le scarmeni si mangai pana esti pe norisor de fericire alaturi de ei.

Ca sa intregim tabloul doamna catzea e mamica prima data si este nevricoasa si isterica atata vreme cat esti pe langa copilasii ei sau ea a iesit din aria de acoperire a vocilor tinereilor, in rest e o bombonica mentolata ce vrea sa stea pe pantalonii oricui, numa in brate sa fie si cu om alaturi.

Mno si fiind asa crizata mamicuta refuza sa iasa afara la cam 3 din 5 incercari si deci evident, tura de sambata seara a fost scoasa din carti prin refuzuri repetate cu funduri pe parchet si priviri d'alea cu o paleta larga de expresii, de la "te sparg daca ma iei de aici" la "uite ce mica sunt eu si vezi ce ochisori frumosi si rotunzi am, cum sa ma scoti afara bestie pe iarna asta". Prin urmare am zis "no, futu-i, da ce, picioarele mele nu pot sta cu cracii-n sus la bec?" si am renuntat la insistente.

Culcat, dormit printre picaturi fin'ca astia micii pot sa jur ca au debit aspirat cat un hidrofor performant de oras la ce rateuri de supt aveau si daca nu prind loc la tzatza este tragedie mondiala...plus mamica iritata care la orice mormaiala sarea de unde dormea sa ii verifice si sa ii testeze la piulite.

Duminica dimineata cheauna de somn ma trezesc cu o respiratie nu foarte placut mirositoare mangaindu-ma bland pe fata...m-am prins rapid despre ce ii vorba si zic..ups...aseara nu iesit...ferea ca explodeazaaaaa.
Am sarit instant din jamale in trening, improspatat nitel ochisorii si respiratia in goana, luat un pulover din cui, lesa, cainele, pungile ei, cheile in mana si imi aduc aminte ca azi plec la plimbare pe coclauri si imi trebe paine. Golesc mainile de ce aveam p'acolo si insfac niste bani din portofel. Cainele deja facea 14-16...si da-i si rupe usa.

Si in agitatia cu cainele, trag clanta, salut vecinul si bag goneta pe scari ca deh, sa nu faca asta mica blocaj renal ca ma ucidea mama-sa in 4 variante speciale, ca nu ii farmacista dajaba.

Mna si mergem, mirosim toate ierburile, ne bucuram de toate razele de soare disponibile la ora 7 dimineata de duminica, ne delectam auzul cu preaminunatul apel la slujba prestat de preazelosul tragator de clopote pe care il injur eu in fiecare zi. Merem sa luam painica si incepem sa ne retragem - eu "re" si chioara de somn si cainele "tragem" spre casa, ca deh, vrea sa ia premiul de mama anului.

Si ajung in fata scarii, ma pipai pe toate zonele disponibile pe care ar pune mana un pipaitor de buzunare si un shutz si stupoare. Nu gasesc maimuta. Pun pripon in cainele disperat si caut maimuta. Maimuta e legata absolut evident de cheia de la usa. Am un flashback d'ala foarte rapid in care imi vad cheile parasind mana pe dulap langa portofel si mana care ia banii dar nu mai ia cheia. Instant ma paleste o transpiratie umeda si o criza de nervi. Ce cacat fac?!

Amu sa va spun si de usa...Mare belea la casa omului usa asta metalica. Mai ales daca are inchidere automata, gen de pe dinafara poti sa o deschizi doar cu cheia si flexul, iar sa apesi clanta ai nevoie de biceps gen schwarzy si nici ala nu reuseste... de pe dinauntru mai ai vreo doua optiuni insa nu toate fericite.

Eram plecata de acasa fara telefon ca il lasasem la incarcat ca imi trebuia mai tarziu si era gol, fara cheia de la masina unde aveam chei de rezerva de la casa si peste toate alea bune masina era in centru iar eu oricum nu aveam nici un act sa dovedesc cum ca as fi posesor. Eram doar eu, painea, cainele si 10 lei in buzunar, undeva la periferia Brasovului. Parintii in vacanta, fratele plecat din Brasov peste weekend, eram cam chelea p**i.

Evident am cautat urgent in folderele din cap unde ar putea fi chei de la apartament...acasa 2x, la frac-miu 1x, la parinti 1x, inca 2 missing de pe lista. Cristosi si mnezei, nici una disponibila din cauza de neprezenta la domiciliu iar restul 2 probabil lasate prin teritoriu de frac-miu care a stat in casa inaintea mea. Suduit spumos tot ce era la indemana, eu, caine, situatie, caldura,  vreme...etc.

Reset 2 minute gandindu-ma ca probabil asa m-as fi simtit pe vremea lu' ceasca daca as fi pierdut cheile de la gat...fara telefon, fara mama, fara tata :)) Intr-un final glorios imi amintesc ca frac-miu fiind intr-o situatie similara a lasat o cheie la niste prieteni de-ai lui care stau la iesirea din Brasov spre Sacele. Iau cainele la subrat si bag sandale. Ma sui in taxi si calculez ca 10 lei ar trebui sa imi ajunga dus-intors. In fine a fost 7 lei dusul si vazand ca astia nu raspund la usa il las liber pe taximetrist ca sa nu mai toc bani aiurea si insist la sonerie. Ora 8 nu era prielnica vizitelor...nici de curtoazie si nici de criza. Si sun si sun, nimic. Imi cade ceru-n cap. Or fi plecati din oras si ei peste weekend la parinti, ca obisnuiesc sa faca asta. Criza de panica...deja lipseam de ceva vreme si aia mici precis incep sa se deshidrateze si sa se simta abandonati :))

Neavand rost sa mai stau la usa o iau la picior inapoi spre oras, momesc cainii catierului cu painea sa ma lase in pace si...mars inviorator pe langa sosea, pe o caldura de iti topea creierii si bocandind prin iarba ca minunatii oameni care se ocupa de trotuare n-au prestat si prin Bunloc. Ajung intr-un final in oras, tre regandita strategia rapid...cainii mici se deshidrateaza.

Intr-un final ma hotarasc sa merg sa imi iau un bilet de autobuz ca banii mai ajungeau doar de atata si sa o sterg pana la matush-mea ca acolo is telefoane si macar pot sa iau la intrebari in mod direct pe fostii posesori de chei. In statia de autobuz o multime de lume, autobuzul se vedea in zare, insa tanti care vindea bilete..mumu, era inchis. Criza de nervi din nou. Iau cainele in brate, ma sui in autobuz si incep sa intreb...un bilet in plus, bilet, bilet..in fine, o doamna pensionara imi da un bilet de pensionar si rezolv problema cu ea, aducandu-mi la zi si informatiile despre costul unui bilet.

Cu ocazia asta am concluzionat ca am luat o decizie buna renuntand la transportul in comun, caldura de am udat un tricou in 6 statii, duhoare si molii. Ajung la femeie acasa, se cruceste familia si rade bine de mine, rezolv intr-un final problema cheii, facandu-se o ora decenta de sunat la telefon si de trezit oameni. Prietenii din bunloc aveau totusi cheie.

Deja eram paranoica, aia mici tre sa fie in fibrilatii ca si mama lor si deja is jumate morti, ca deh, lipseam de la 7 si era 12.

Si, evident, cand intru in casa descopar asta:




















Morala este, cand esti neatent si viata-i "greu" si in plus de toate, aventurile de supravietuire in padure is pitici in chiloti cu dungi fata de un quest d'asta intr-o dimineata fierbinte de duminica.

amar..amar

Nu am considerat niciodata ca sunt o fitoasa d'aia care nu suporta sa auda despre "inghinalele" folosite ca punctuatie in propozitie. Din contra. Daca simt nevoia mai punctez cu cate-o blasfemie sanatoasa, uneori mai cobor sfinti din calendar, alteori sunt apta sa ma produc 5 minute fara sa ma repet, aducandu-mi uneori aportul la inflorirea subvocabularului de strada. Insa zau, intamplarile de aseara fac sa mai calculez o tura daca imi doresc sa mai fiu partasa la acest club neexclusivist.

Dar sa revenim la oile cu pricina. Aseara am sarbatorit pe una din prietenele noastre intr-un local micut in care daca doresti poti sa si mananci. Deci o chestie care nu era birt de strada si nici berarie de cartier. Si desi am fost acolo de nenumarate ori si nu am avut absolut nimic de reprosat, nici pe parte de potoluri si nici de bauturi si servire, am constatat ca oamenii au inceput sa organizeze diverse evenimente in incinta. Si "norocul" nostru a fost ca aseara sa fie una din serile cu eveniment, despre care noi n-am stiut. Stand up comedy cu doi pacalici tristi pe numele lor de "scena" andrei ciobanu si domnul raul.

Pe langa faptul ca nea andrei a avut senzatia ca domnia sa este cine stie ce Carlos Mencia si Jerry Seinfeld intr-unul singur si ca presteaza la teatrul national si isi permite sa ia la maciuci oamenii care au bun simt sa iasa sa vorbeasca la telefon afara ca apoi sa intre inapoi in bar. In fine, am zis ca no, probabil mama lui taie bilete la intrare si nu vrea sa faca vreo tendinita sau ceva.

Noi venitii se aseaza, se comanda si se socializeaza la nivel scazut, caci de, omul presteaza.  Am ciulit 5 minute urechile la platitudinile lui asezonate cu carne si trivialitati si evident, am intrebat de sanatate omul de langa mine, vazand ca ce povesteste nea caisa cu microfon este un soi de cancan cotzait cu libertatea. Ca si restul meselor de pe langa noi care butonau blazate telefoane sau stateau la palavre e deja alta poveste. Si omul se producea deja la nivel din ce in ce mai agitat despre ce si cum copula el pe la cluj si diverse banalitati despre relatiile lui cu femei. Ce treaba avea aia cu stand up-ul nu am inteles. Mai ales ca nu parea sa aiba o varsta la care sa poata vorbi din experienta :))

In fine, la un moment dat i se pare momentul oportun sa ia o pauza ca sa se ia de o doamna de la masa noastra si s-o umple de carne gratuit, ca vezi doamne, noi ar trebui sa fim atenti la aberatiile lui si la glumele de aprozar si autobaza. Sorry man, tre sa faci mai bine de atat ca sa iti acord atentie si sa ma amuz. Dupa care se mai potoleste si mai abereaza 10 minute si incepe sa toarne urland niste injuraturi tare sanatoase - deh, un schetch la nivelul clasa a 7-a unde se face concurs despre cine stie mai multe injuraturi continand anatomia mamei si decedatilor.

Si la cateva secunde iarasi este deranjat de discutiile murmurate de la masa - evident avea concentrarea unui pestisor auriu si talentul de a face misto al unui copil de doi ani gen, daca nu taci imi iau jucariile si plec. Pai..PLEACA! Si a ajuns in nesimtirea lui, ca deh, plata lui este din buzunarul lu' taica dumnezeu, nu din al meu consumator al barului, sa ne invite sa plecam daca nu ne place! POFTIM?! In fine, intr-un final dupa un schimb de replici mai aspre de la noi si mai cu carne de la el se hotaraste sa isi incheie actul si asa teribil de slab si sa se care.

A urmat la microfon omologul sau un piculet agramat, care idem, a subliniat fiecare 3 cuvinte cu o atarnatoare carnoasa barbateasca. Evident nici el nu a putut sa se abtina sa nu dea cu bata-n masa si sa o ia la carnita pe sarbatorita, ca deh, onoarea colegului a fost terfelita si ca o fetita cu fustita roz nu a putut sa se apere ca avea amandoua pe juponul care trebuia sa stea sus si nu s-a putut concentra singur. Desi noi ajunsesem in momentul respectiv la partea in care infundam guri si deci ar fi avut loc sa se desfasoare linistit si fara intreruperi, mai ales daca il ducea nitel capul si tinea la prezentarea show-ul lui.

Insa nici unul din cei doi habar nu au d'un management al situatiei, de un simt al umorului ca sa nu mai spun de o inteligenta ca sa poti face misto de oamenii care nu fac ce vrei tu si sa le poti da replica in asa fel incat sa fie amuzant nu injurios,  ca deh, jobul tau e sa FII AMUZANT, nu? Si mai ales fa-te placut ca oamenii sa te aplaude, nu le spune ca acum pot aplauda, pentru ca iarta-ma esti de cacat.

In fine si-au luat adio de la provinciali - care a fost cuvantul de ordine al showului lor si au sters-o, urandu-ne ceva cu carne precis, nu am fost atenta. Siderarea mea bate insa in mai multe colturi. Din tot barul se hlizea cu astia doi o masa care era langa ei si inca una-doua de pe la intrare.

Pe fetele vecinilor mei de masa se citea consternarea si jena. Pe fetele vecinilor de vis-a-vis de masa noastra idem, oamenii de la masa din spatele nostru au plecat la jumatate. Si culmea e ca am ajuns aseara sa regret p'al de vacanta mare, care la vremea aia erau oarecum triviali, dar care macar aveau glume subtile si cu mult umor de situatie si nu era nevoie sa iti descrie evidentul cu cuvintele lor ci lasa totul la latitudinea imaginatiei tale, asta ca sa nu compar cu - nu spun omologi ca ii jignesc pe omologi - oamenii de prin america, oameni ce presteaza asta ca job.

Iar azi la rece mama mea a spus una taaaaare tare care face o insumare corecta a momentelor acestor doi "ficiori". "Daca nu ne-a halit apocalipsa precis mediocritatea si Prostocratia o sa ne vina de hac"

la omul sarac...

dar mai ales neatent si cu vaca...nici boii nu trag :))

Ieri seara am pus sa fac un piure de cartofi care sa mearga voiniceste cu bucatile de cotlet care sfaraiau in cuptor in niste usturoi si vin. Si curat tacticoasa cartoafele, le spal, tai, fierb, scurg...stiti voi d'astea. Incalzesc laptele si scot blenderul care ii si pe post de mixer, pun o tzara de unt in oala si bag fratica blenderul in el fara sa fiu atenta c-ar fi trebuit sa aiba capatul cu tel. Ma prind la un moment dat, insa deja era tarziu. Piure-ul meu era deja varza. Dar cred ca mai repede ciorba de varza.

Citisem undeva la un moment dat ca nenorocitele de particule de amidon daca is violentate prea tare in urma amestecului lasa pufosenia deoparte si se apuca de facut o chestie gen aracet, dar no, ca un atoatestiutor am zis, neeee, nu exista, e ca la maioneza. Well, exista! Intr-un final am decis totusi sa pun laptele, am mancat asa, ca bun era, doar ca nu era pufos.

Mno, azi am decis - invatata de acasa, evident - ca din restul de cvasipiure pun sa fac niste "putisoare" le spunem noi. In fine, is de fapt invelisul de la galustele cu prune, la care poti folosi cu brio cartoafele ramase nemancate de cu zi inainte. Suflec manecile deci, pun si prajesc niste pesmet, mai gadil nitel aragazul sa faca si niste apa fiarta, arunc doua oua peste amidonul meu neastamparat, scot cutia cu faina din dulap, era plina ochi, zic...pfuai...rotund! O sa iasa belea.

Pun o portie de faina peste aluat si amestec. Hmm, cam putina. Mai adaug cu spor, aluatul meu in loc sa se invartosheasca, devenea din ce in ce mai apos. Mama lui! Mai adaug cata faina era in recipient si zic no...daca nici cu astaaaa...apai sa vezi scandal. Mai misc nitel pesmetul si intorc ochii spre cutia cu faina.  Si-mi trag o palma de-a lungul pe frunce, cat mi-i de lata! Apai mnezei si mnezei, am pus in sarmanul aluat de putisoare nu mai putin de juma de kil de zahar pudra, pe care il achizitonasem pentru niste creme de care n-am apucat sa ma mân la deal sa le fac. Alba era faina, alb si zaharul, recipientul cu capac portocaliu? Biztos si allalt.

Sh'apai am zis iara...nooo, de acu, daca n-o iesit bine de la capat, fuke-i o cruce si lasa-l asa si da-l la caini, ca din experimente d'astea se poate face moarte de om.

si ps. de azi cutiile mele au etichete frumos, ca la mama acasa, ca stie ea ce stie!

L.E. Cum nu-s cu toti boii acasa am decis...se face frate, ce ma-sa!

nici macar o fapta buna nu ramane...

nepedepsita sau nerasplatita! sau cel putin asta a fost sentimentul.
de vreo doua luni am tot inceput sa sar sedintele bisaptamanale de miscare din cauze diverse, de gen is sarbatorile, is sarbatorile pe rit vechi si e plin de rusi, e prea departe de casa si nu imi ajunge benzina, is racita cobza, nu am chef, nu ma simt bine, plimbari la gadilat proaspata nepotica, alergat dupa unele-altele.

Adevarat! unele chiar erau pe bune, altele chiar erau adevarate. Insa mustrarile de constiinta, deh, de senzatia aia ca "pfuaiii bine c-am terminat, ce bine e acu si ce greu a fost" nu te poti desparti cu una cu doua.  Deh, sevrajul.

Asa ca m-am apucat de miscare la domiciliu, ca daca tot am loc cacalau in casa fin'ca inca nu am sifonier, macar sa profit maxim de neajuns. Asta probabil spre distractia sau disperarea vecinilor care incearca probabil sa afle daca s-au procopsit cu un cal la etajul 3 sau cu niste capre. Insa no, ce sa le fac...ei dau cu bumti-bumti si bormasina eu cu tropa tropa seara dupa 7.

Insa no, problema care se da e urmatoarea. Daca de la sala pana ajungeam acasa eram atata de rupta de basculam direct in pat iar plapuma cadea dupa mine ca in desene animate, eh...acasa se schimba problema.

 Acasa sistemul functioneaza aiurea. Dupa o sesiune activa de miscare urmeaza invariabil dat iama in cutia de inghetata din congelator si pana se potoleste fluturatul inimii si respiratia...cam un sfert ii gata! Intram potoliti la dush iar senzatia aia data de endorfinele de la inghetata n-o sa se compare niciodata cu alea de dupa o sedinta de cardio pana lesini. Si-atunci nu mai bine vin de la munca si indop capra cu inghetata linistita, de ce tre sa ne si agitam? ca am uitat....

varsta bat-o vina!

 Imi plac de mor oamenii in varsta. Si sa va explic de ce:

Azi coteam linistita prin giratoriul de la Kaufland Brasov, cre ca aveam 20 la ora, iar pe trecerea de pietoni de langa mcD erau masini oprite.

Franez din timp, neavand viteza si avand in vedere ca vazusem ditai duba oprita pe banda 2 si inca o masina oprita pe banda 1 tocmai sa nu ma sui pe domniile sale pietoni si astept cuminte sa treaca puhoiul pentru care era oprita toata circulatia.

Insa umire maxima. Pe banda din mijloc era un domn la varsta a 4-a  (adica il cauta moartea pe acasa si el era pe zebra) stationand.  NU, domnul avea alte prioritati azi decat sa treaca strada

Dupa ce isi desclesteaza corpul din pozitia asta:

desi nu am priceput de ce se ferea, avand in vedere ca la munte ianuarie nu e sezon de muste, bondari si alte albinute decat poate la barcelona (Hallo Rares :D) iar de masini slava domnului, n-ai nici o sansa sa te aperi in pozitia asta decat daca esti verde si te cheama hulk.

No, scot masina din viteza si astept relaxata sa treaca, fluierand dupa melodia de la radio, stiind ca miscarea la varsta asta e nitel rectilinie si neuniforma si deci o sa dureze ceva.

 Si la care vazand ca totusi intarzie mai tare decat calculul meu focusez privirea spre el si stupoare din nou.

Nea caisa gesticula isteric la mine din maini ca sa merg mai incet, desi oprisem la cel putin 20m de trecerea de pietoni, fara scartaituri de roti si fara pizduieli, fin'ca vazusem ca sunt masini oprite si nici nu ma grabeam nicaieri.

Dar in loc sa dea din craci sa treaca strada dom'le s-o oprit ca avea de certat cu mine si bloca circulatia pe 2 benzi. Si gesticula de puteai sa juri ca este o moara de vant si mai lipsea Don Quixote de la Mancha ca sa fie explicita gimnastica sa din maini. 

Din nefericire nu am avut rapiditatea de mana si cred ca nici nu eram atat de treaza cat sa reactionez al'fel in afara de mandibula picata, deci nu am lasat geamul in jos sa si aud cum ma ia la injurat, insa clar din citit pe buze a incaput si "Tineretul din ziua de azi nu mai are respect pentru cei din varsta si z'da la volan si merg ca nebunii" si multe altele.

S'apai vazand cat ii de isteric nea cu duba i-o bagat un claxon indelung si cu nesat de s-o trezit din transa si a inceput sa isi miste tenisii spre insula de pe mijlocul strazii continuand sa dea din maini si sa bombane.

Concluzia general valabila in cazul asta e ca cu ei nu e bine in nici un fel. Daca le dai prioritate frumos, dau din mana ca sa treci tu desi el e cu galosii pe trecerea de pietoni si tu esti obligat de lege sa stai...si cand vad ca nu pleci te iau la impartit carne. Daca nu le dai prioritate cand vor ei, iar carne, daca ii prinzi alergand (sic!) pe mijlocul strazii cu 3 benzi si opresti masina sa nu ii omori, iar carne. Si ma intreb...au atata carne de dat pentru ca tin post si fac stoc sau pentru ca ei cresc porci la etajul 3 la bloc?

2013. 27 de zile

in 27 de zile am reusit sa fac cam cat m-am tarat de vreo 3 ani incoace. In ianuarie am pus si-am luat situatia-n mana si am decis sa vad cum ii viata de unul singur si pana aici se pare ca am destupat niste izvoare care cred ca incepusera sa stranga namol.

Este straniu sa te gandesti ca a te crampona intr-o situatie face ca lucrurile sa stagneze si sa se umple de praf, pana cand intr-o zi te apuca pandaliile si inveti cum e sa faci unghi de 90 de grade fata de obiceiurile uzuale si sa vezi ca lucrurile merg fantastic de bine si ca de fapt ai avut doar ceva rezerve maaaari sa incerci ceva nou.

Drept urmare am prins o bucatarie cu zen in ea si manata fiind de la spate am decis ca e vremea sa incep sa revin la lucrurile pe care le fac cu placere si sa gasesc treptat cate o chestie de care m-am ferit si s-o atac cu cutitul si furculita, cu stergarul si aragazul, cu frecatul cu usturoi si cu sucitorul in cazul in care lucrurile nu se ordonau conform viziunii.

Asa ca pana acum, sunt mandra sa fi incalecat 4 cai salbatici si i-am dus la apa...

 Am gasit o metoda decenta de gatit mazare si culmea e si buna! supa crema de mazare cu menta si feta

am pus si-am produs prima data ever chili con carne, asta dupa ce am mancat o tura pe undeva si mi-a placut tare ideea de fasole cu carne - eu una nemancand carnat

 Am inceput sa fac prajiturile care-mi plac fara sa le las la jumatate sau neterminate 100%

Iar intr-un final glorios, dupa o lupta pe viata si pe moarte am invins prepelitele, dupa ce am avut 2 tentative esuate de prepelita cu bacon la tava si prepelita x, am pus mana pe picior si-n prag si am studiat problema, am dat toata silinta si iata:

i-am dat de cap si la asta. Nu stiu de ce, dar am vaga senzatie ca anul asta ma paste deschiderea unui blog culinar. Sh'apai no, daca o fi sa fie, imbratisam, primim, pupam, mancam!

prost sa fii, noroc ca este!

Daca urasc ceva in viata e prosteala pe fata. Azi am fost la farmacie - la un sensiblu ca eram prin zona.. Ma cam scutura o raceala de ceva vreme da nu ii hotarata, parca ar vrea, dar parca nu stie, seamana cu cineva pe care eu il stiu, dar si voi aveti in dotare precis.

Mnoa si cum am zis era momentul sa imi refac stocul de paracetamol si mi-am amintit ca zilele astea m-am enervat teribil pe termometrul digital din posesie care in afara de 35.1 nu prea ii mai ieseau alte calcule iar eu ma simteam fierbinte nu tzurtzurel, iar pe ultimul clasic - cu mercur chiar - am reusit sa ii execut o aterizare fortata pe parchet.

Prin urmare am purces la cumparat. In farmacie erau 3 tone de etnici tuciurii, am asteptat cuminte sa ii rezolve pe toti cu nu vindem la bucata, nu dam la kil, nu vreti sa faceti liniste, nu va mai dau doamna nimic si iaca-mi vine randul.

Si zic: no, termometru vreau. Se intoarce madam fericita spre dulapurile cu minuni, scoate din el un ambalaj si incepe sa il desfaca. Ma uit la ea si o intreb de pret. Pai 45. Spranceana ridicata instant si ochii ciuliti sa vad dom'le ce instrument de aur scoate din cutie(cei care ma au pe facebook probabil ca au vazut ca am ceva probleme cu preturile in ultima vreme, o sa dezbat mai jos si asta).

Mna si scoate donshoara cu dejte neindemanatice din cutie o pitzibusca de ciot de termometru..evident digital. Si zic merci, nu ma intereseaza, vreau termometru clasic. Si zice, aaa ghinion...d'alea nu se mai fac, nu cred ca o sa gasiti nicaieri, standardele in rigoare interzic alea cu mercur si alcool.

Abia abia m-am oprit sa imi scuip in san cand am vazut ce farmacista educata si la zi cu noutatile din domeniul farmaceutico-instrumentar si legislativ ii. Zic, no mersi, ma descurc eu, nu dau atatia bani pe o dracarie proasta la fel ca aia de acasa. Si plec, culmea si fara paracetamol ca am uitat.

Merg la un Farmacom obosit din Steagu' d'asta non stop si zic no, sara buna, vreau paracetamol cu cafeina, salviasept si sa imi spuneti ce fel de termometre aveti in afara de digitale. Tanti se uita lung la mine - probabil am parut foarte hotarata - si incepe sa citeasca niste etichete de medicamente dupa paracetamol, bate km-u lumina dupa pastilele de supt si inca un km lumina dupa termometre.

Sh'apai stupefactie si mirare. Avem dom'le si termometre cu mercur si si cu alcool albastru. Socant, de dat la stiri nu alta. Si intreb de pret si zice apai 13 cu alcool si 20 cu mercur. Sh'am luat. Doua, ca e criza si n-o sa mai fie conform unora!

No, amu sa nu ii dai una peste trompitza la madam sensibluoasa care ca sa vanda marfa, scoate pe gura nemasurate si necantate? Da, cele cu mercur is considerate poluante dar restul sunt inca in vigoare si bine merci. Morala povestii este ca si farmacistul e tot vanzator ca si ala care vinde maturi in piata, plus minus anii de facultate si plus minus discountul de matura.

l.e.. zilele trecute m-au trecut apele cand am vazut ca periile de buda costa de la 35 de lei in sus, insa mi-a crescut si mai mare tensiunea cand am vazut ca de fapt pretul ala e pistol cu apa fata de asta de aici:
http://www.dedeman.ro/ro/esprit-perie-wc-5697405-cmd.html

seventy four, seventy five!

no, s-o gatat si 2012, o inceput si 2013. Asa ca sa facem o cafea si sa vedem un bilant:
1. Revelionul prins in pijamalele gri si in pat - verificat, exista! Mult mai bine decat ultimele 2-3 revelioane la care am participat.
2. Fara bani la sutien, hell, char fara sutien - verificat, asa a fost
3. Fara lenjerie rosie si fara nimic in afara de ochii rosii - verificat, n-a fost nimic rosu!
4. Fara sa imi bag botul in alcooale - evident, paharul inca zace neatins pe dulap
5. Fara sa mananc peste sau struguri - pentru ce? cand exista biscuiti sarati, nimic nu mai conteaza
6. Fara vasc - evident, cine are nevoie de natura moarta in casa?
7. Fara tort si alte dulceturi - dada, biscuiti sarati, va amintiti?
8. Fara muzica si veselie - pai ce, nu ajungeau petardele de afara? Cantau nene, ca fanfara militara!
9. Fara sa arunc absolut nimic pe geam, insa am dus gunoiul - cine sfantul o fi inventat si regulile astea?
10. Nu am facut zgomot si nici n-am dat drumul la muzici sa scot vecinii din pat - la ce ar fi fost util cand aproape dormeam ca valiza cand a inceput bubuiala?

Mno, acu ca am incalcat cel putin 10 reguli supertitioase care is aducatoare de noroc si bunastare in 2013, cum o incepe anul asta care ii nascut in 13, marti?

Ps. Voua insa vi-l doresc plin de liniste si de bucurii!