3.6.18

Liberte, fraternite..



Senzatia aia pe care o ai cand esti de capul tau, fara sa te stie nimeni, sa poti zambi oricui iti zambeste fara sa te gandesti daca x-ul 0-ului tau se uita stramb la tine.  

De libertate absoluta, de a te opri cu o secunda inainte sa atingi tangenta si sa decizi ca totusi nu vrei punctul ala de contact. Sa te amuzi jucand “aruncatul cu zambetul inapoi” oricui ti se pare interesant, sa poti bea o bere buna in liniste, fara sa trebuiasca sa faci conversatie inutila, fara sa trebuiasca sa explici “da la ce te gandesti iubi?!”cand tu doar te uiti in gol si te bucuri de pasarelele care fac zgomot de fundal, de clincanitul tacamurilor izbite de farfurii si de discutie in alte limbi pe care nu le intelegi dar nici nu iti pasa. 

Pur si simplu sa zaci pe un scaun, atemporal, bait in mirosul demential de tei si de frunze si flori cazute aiurea pe jos si calcate in picioare de oamenii care incaleca pietrisul. Si sa te bucuri de gustul bun al unei beri reci, dupa o pleiada de pasi care te-au adus aici. De ce? Tocmai ca sa poti scrie tampenii offline fara sa te intrebe nimeni de sanatate. D’aia no!

L.e. Baiii tataaa, cum ii sa auzi let it be la chitara rece si acordeon, te taie pe spinare nu alta, chit ca esti cu gura plina de jalapeños. Cre’-ca m-am stricat iremediabil.

Niciun comentariu: