Nebuneli

Daca tot am inceput tranzitia catre iarna, cel putin la nivel de activitati, ca deh, ne facem iarna car si vara sanie, corect?

Din pacate eu fiind 300% in contratimp, ca deh, am invatat de la ursi ca si iarna e bine sa mai scoti nasul din casa si vara sa te coci incet intre betoane fara sa scoti nasul afara din el.

Asa ca ne-am gasit activitate, noi doamnele din ramura principala a familiei:

https://www.facebook.com/brauromanesc

dap..ne-am apucat de cusut frumos, traditional, cu ate de la talmaciu sibiu :)) macar asa sa stimulam economia tarii :))

romanica....'tica...

sh'apai cand te manca, te manca.
Stie lumea ca am probleme cu mancarea, adica imi place sa fac si oarecum sa si mananc.

Sh'apai  evident, cand vrei sa faci chestii mai fistichii, logic iti trebuie ingrediente mai fistichii pe care un orasel mic de tara ca Brasovul nu le pune la dispozitia preaminunatilor producatori de umiri papilare si deci, evident, trebuie comandate de pe net.

Mboon. Si faci research. Si gasesti. Si compari niste sume, decizi ce si cum, te uiti la transport cer ESTIMAT din Bucuresti in Brasov niste sume de parca le-ai parasuta de pe marte.

Si mai cauti nitel si mai gasesti si alte oferte, ca deh, trebuie sa iti strofoci creierul maxim atunci cand gusa o cere si o cere cu insistenta.

Si te hotarasti sa plasezi comanda.

Si te suna sa confirmi, confirmi ca vrei produsul insa intrebi de transport. Iti spun ca ei trimit doar cu fan curier.
Ok, nu ma intereseaza foarte tare cu cine vine, ci cat costa.
Pai nu stim.
Pai si se poate afla, ca nu trebuie sa fie absolut nimic stiintific, toata lumea are pe site-uri si stie? Pentru ca daca costa mai mult transportul decat otetul, zau m'bag piciorul si nu mai vreau comanda.
A. pai intreb pe baiat cand vine si va sun.
Mbun, zic ieri, atunci astept semnal.

Vine azi semnal via sms de la prietenii de la curierul admirator, ca aveti colet, atata ramburs.
In capul meu se isca vuiet.

Suna ficiorul ca ii jos la poarta.
Intreb no, cat ii suma sa stiu cat aduc si daca trebe marunt ca de obicei fac fite.
Apai nush, tre sa calculez.
Capul meu se ciobeste discret in drum spre masa portarului. CUM pana mea sa muti un colet 2-300km si sa nu stii cat costa mutatul din A in B, de ce nu am fost sunata sa mi se comunice cat costa transportul?

Cobor la poarta dupa el si dupa balsamicul meu de smochine.
Si zice no, aveti 21 de lei de plata ramburs catre firma xxx.
Zic, no stiu, acu taxe de curierat?!, ca maimuta nu m-o sunat sa imi spuna cat costa.
Si scoate calculatorul de hipster/bisnitar din tasca si baga cifre ca un tocilar d'ala cu ochelari din 2000. Si butoneaza, butoneaza, scaneaza bilete si facturi, calculeaza si iese victorios cu 39 de lei curier.

Si am lesinat instant. Si l-am rugat sa imi explice cum se calculeaza la ei, ca eu indiferent de unde si cu cine am comandat orice rahat, indiferent de 3 kile sau 5 nu am dat niciodata mai mult de 10-15 lei dapai 40 de lei pe curier. EVER.

Si explica el acolo ca is numar de km de la ei pana la mine si inca inapoi sa dea bani la aia plus taxa de nushce si altceva...Si ochii mei se beleau din ce in ce mai tare. Criza mea de nervi era iminenta, el se scarpina la ceafa relaxat de parca recita poezii de eminescu la bac.

Si zice imuabil, probabil uitandu-se la fata mea socata.....da sa stiti ca puteti refuza coletul...

intr-o buna zi!

:) azi am primit un mesaj tare dragut de la arakelian care mi-a adus aminte ca inca mai am un blog pe care l-am neglijat cras in ultima vreme. Deh, munca munca, pana la loc comanda, cainele care-mi mananca restul de 3% din viata pe care il mai am disponibil si o nepotica scumpa foc pe care nu apuc sa o vad cat mi-as dori in ultima vreme.

Insa toate sunt bune sau poate nu le mai bag in seama?  Probabil de asta nici nu am mai aruncat cu nimic pe aici, ca deh, deja m-am plictisit de boscorodit pietonii si babele, la birou nu se mai intampla mare lucru marcant demn de injurat, nu mai am impotriva cui ma razvrati...am intrat intr-o pasa d'asta zen de vad toate cele in roz de parca as fi pe dieta consistenta de xanax! Si zau, literatura romantica inca nu cred ca sunt apta sa scriu. Chiar stateam zilele astea si ma gandeam ca ar trebui sa ma reapuc de scris pentru ca incep sa nu mai stiu sa scriu romaneste :)) Si sa fac chestia asta macar de exercitiu, inainte sa pierd si bruma de gramatica pe care o mai stiu, ca deh, mintea neexersata rataceste conexiunile.
Drept urmare va las o poza cu pufoasa, care zilele trecute o facut un anisor si cu promisiunea ca o sa incerc sa mai dau cu batul p'aici, chit ca o sa scriu doar balarii :))

fura-mi bade caciula ca ma uit!

Primesc dimineata mesaj...Fan curier. o sa va caute curierul cu pachetul xxx de la firma xxx. Stau si scotocesc bine mintea, nu iese nimic la zar, nu comandasem nimic recent...zic mah o fi pachetul colgate castigat acu 2 luni la un concurs. Sun curierul pentru ca nu mai stiam exact la ce adresa am scris sa fie primit, confirma si confirma si ora, zic, vai ce dragut.

Ajung la birou si suna tata, ai primit colet, l-am platit, e totul ok. Cat ai platit? Stai sa calculez...pai am dat 51 de lei si mi-a dat inapoi 30. Ok, in regula. Ti-a dat chitanta? Nu. Se aprinde becul si mai rau decat era aprins, nestiind despre ce era vorba in pachet.

Merg acasa urgent sa vad despre ce ii vorba. Coletul era intr-adevar cel "asteptat", insa fara nici un fel de hartie atasata..gen de la cine de la ce, cum...in fine. Stiind ca de obicei se completeaza hartiile astea in 3 exemplare: una expeditor, una destinatar si una pentru curier. M-apuca dracii si mai rau. Iau coletul si ma intorc la birou.

Sun la dispecerat. Raspunde o voce de domnisoara, care se prezinta atata de anemic de nu intelege nimeni,  pe care o intreb daca imi poate da detalii despre colet avand in vedere ca nu am primit nici o hartie, chitanta etc. Foarte serviabila imi recita de unde ii si ca are toate taxele platite de la bucuresti - cum era evident si normal - ok, bun, atunci de ce anume au fost luati bani de la destinatar pentru plata coletului? Blank total. M-a rugat sa astept la telefon... peste 5 secunde se intrerupe convorbirea.

Sun inapoi, se scuza ca a fost intrerupta convorbirea - intentionat probabil. Imi spune ca a intrebat colegul si ca probabil a fost o incurcatura si ca ma suna el inapoi sa stabilim returnarea banilor.

Peste cateva minute suna curierul cu o voce foarte sictirita si imi spune ca a fost o incurcatura in hartii...Nu ca ar fi fost necesar sa isi ceara scuze, ca ar fi trebuit sa fie pozitie ghiocel si sa nu stie de unde sa scoata camasa. Nimic.
Sictir si aroganta.

Ii spun ca tre sa se intoarca la adresa si sa lase acolo banii. Mormaieli neinteligibile. "ca nu e nimeni acasa".
Ok, o sun sa vad unde sunt exact si revin cu telefon. Intr-un final reperez tatal pe harta, il rog sa se intoarca acasa sa ia banii, il sun pe individ si il rog sa astepte 5 minute, alte mormaieli si inchide.

Ma suna tata ulterior si imi spune ca a venit cu banii, dar nu scuze, nimic absolut.

Morala este: Cereti chitanta, cereti documente, cascati ochii. Sunt bani munciti de voi pe care altii si-i asuma fara sa transpire nici macar o secunda pentru ei, vazand ca sunt oameni in varsta si care nu citesc ce semneaza si primesc.

socant! vezi cine cu cine a invatat ce tre sa faca!

Ashe, acu ca am facut deschiderea ca de tabloid tre sa va dau o veste buna. Romania evolueaza. SOCANT. Pentru mine a fost, inca nu mi s-o inchis gura complet.

 Am tot avut zilele astea de lucru cu prechenii de la Distrigaz Brasov. Initial ma suna ei prin decembrie - c-o voce placuta de domn, ca ar cam fi vremea sa fac revizia la tevaraia din casa si sa incercam sa ne punem putin calendarele-n sincron ca poate gasim o data. Dom'le, cu parere de rau, eu si decembrie suntem paraleli pana intru in concediu. OK, povestim in ianuarie ca avem concediu in aceeasi perioada.

Mboon, uita fata, ca doar neamtu ala rau care ascunde lucruri tre sa traiasca si el. In ianuarie din nou..'naziua is cutarica de la distrigaz..putem ...etc. Zic no. Hai, acu ii momentul. S-o stabilit ziua, ora de comun acord, lasa numar de telefon (!) daca cumva se schimba planul unilateral sa il anunt.

Discut cu familia din dotare sa incerce ei sa fie acasa cand vine domnul, eu fiind la birou, se rezolva, toata lumea fericita, multumita, serviabila, caz rezolvat satisfacator spre multumirea tuturor partilor carora oricum tre sa le multumesc pentru efort :)

Dupa care ieri, ma mananca sa pun sa schimb contorul de gaz, care trebuia schimbat de ceva vreme, imi lasasera vorba la vecini. Sun, nimeni nu raspunde pe nici un telefon local. Vad ca pe site au formular de contact online, unde mi-am expus problema in 3 miscari inclusiv ca nu e nici un telefon la care sa raspunda cineva. In 5 minute suna telefonul cu ceva nr de fix local. buna ziua, x-uleasca is de la distrigaz, am inteles ca...haideti sa vedem...maine avem echipa pe teren...intre 9 juma si 10 juma in zona la dvs. sunteti? Fiind clar interesul meu, da, ma fac sa fiu.

Azi la 10 punct suna interfon. Au mesterit la usa pana au scos sculele, suna la usa. Va rog sa asistati la desigilarea ceasului. Scot nasul inca 10 cm afar, ma uit. Ok, puteti intra inapoi, va chemam cand il punem pe alalt, sa nu stati in frig. Ok. inca 10 minute, bocane la usa...Sigileaza ceasul in prezenta mea, ma roaga frumos sa pornesc aragaz, frumos sa repornesc centrala si sa dau drumul la apa calda. Doi domni de varsta lui tata vorbesc cu va rog frumos si multumesc. WOW. Asta dupa ce eu i-am chemat la usa. Wow. Ma roaga sa inchid apa si aragazul si ca ma anunta cand is gata. Iarasi hmm...

In alte 5 minute tropa-tropa la usa..ca va rog sa va uitati la cifrele de pe ceas sa fie astea din procesul verbal. Is. Semnati aici si aici va rog. Asta e procesul ca l-am luat, asta e necesarul de chestii pe care le-am pus. Astea sunt pentru dumneavoastra. Multumim si o zi frumoasa.

Mandibula mea se balanganea pe scara si nu stia cum sa se stranga de pe jos sa le intoarca urarile de bine si de toate cele.

Morala este...DA! Se poate. Si se poate si autocitire pentru facturi omenesti si din ce am inteles se poate sa existe si functionari la ghiseu care sunt serviabili si atenti si toate astea fara sa trebuiasca sa faci absolut nimic decat sa ceri. in romanica lui 2013-2014. Jos palaria Distrigaz Brasov.

Gimnastica de dimineata

Fie-mi cu iertare absenta nemotivata de la butoane din ultima vreme insa in afara de a va plictisi despre cum face dezastru mondial intre hartii cainele nu prea am mai avut de povestit, adica no, toti avem prostii in trafic si la coada si peste tot prin univers, insa mna, am un zen d'asta nesimtit de care nu mai reusesc sa scap si prin urmare nici ura cu care scriam acu ceva vreme.

Insa azi tre sa va relatez ceva absolut amuzant. Adica mai ceva ca-n filmele cu prosti de amuzant. Mindblowing amuzant:

Trezit, tras pantalonii peste jamale, scos cainele. Ar fi fost misto sa mai prind inca 15 minute peste alea 2 care trecusera de 6 jumate, insa o vezica mica si paroasa isi cerea drepturile la marcarea zapezii curate de pe laterala blocului, asa ca am purces la ingalbenit zapada. Rezolvat treaba rapid, alergat pe scari, inapoi in casa. 5 minute pe ceas pentru care a trebuit sa imi adun atomii si neuronii la 6 dimineata. In fine.

Am zis ca daca tot ii asa devreme si frumos si mai aveam 1 ceas pana sa plec la munca ar fi vremea potrivita sa fac un gest si sa ma duc nitel  la cumparaturi. In familie se dorea achizitionarea unor porcarii pentru carnati iar un anume magazin spunea famiglia ca are marfa dorita la pretul ideal, iar in ziua in care forurile superioare ale familiei fusesera la cumparaturi nu s-or mai gasit si spuneau ca ar fi indicat sa se mearga mai dimineata.
 
Booon. Am parcat relaxat masina in parcarea goala. La ora la care nici nu mijise soarele la orizont imi pica privirea pe o masa omogena de caciuli trase pe ochi, fulare trase pe nas, ninja style si o gramada de manusi. Si cosuri, multe cosuri, multe si naravase. Toate astea dardaiau in fata intrarii din magazin. Stau cuminte in masina la caldurica si las puhoiul sa se manifeste.

 Se aude la megafon "dragi clienti magazinul se deschide in 10 minute". Un fior strabate intrega masa de suflete congelate. Vocile se ridica, listele de cumparaturi se infoaie si se scutura, nevestele mustruluiesc barbatii si le dau ultimele indicatii, cam ca antrenorii de pe margine la boxeurii care stau sa intre in ring si au nevoie de masaj si imbarbatare sa fie in forma vietii lor.

La megafon "dragi clienti magazinul se deschide acum". Nu stiu daca va mai aduceti aminte faza aia din ceva reclama comunista cu olimpicii alergand si rupand benzile de la finish line...eh, asa o inceput si aici competitia. Au intrat buluc prin usi si au inceput sa alerge pe culoare spre fundul magazinului. Oamenii care inca puneau marfa in galantare si rafturi s-a tras speriati si s-au adapostit de valul tsunami de pensionari.

Am intrat dupa ale mele si evident curioasa sa vad ce anume ii mana pe saracii oameni care al'fel sunt bolnavi si abia se misca - se tin toata ziua de toate organele posibile si merg greu impingandu-se in sacosele cu role ca sa aiba un oareshce avans notabil fata de melci - trebuia sa vad care este sfantul Graal care i-o facut sa alerge de parca ii astepta Jizazu cu sfanta nemurire in mana si viata fara de boala.

Si.... pam-pam!
Cade ochiul pe vitrinele gemand de porci. "Duamna, da nu aveti adidasi de porc? Da de ce nu ati adus capatani de porc, da nici macar soric? e inadmisibil duamna?! Noi cu ce facem racitura?"  " Da pulpele ambalate de porc unde sunt?!" Rumoare, nebunie, disperare.

Ajung sa depasesc puhoiul de la carnarie, dand din mana a lehamite si facand planuri alternative spre alta carmangerie serioasa care precis la ora aia era goala, cand o voce mica spune "pulpele sunt pe palet la raftul cu pui", ma opresc fiind la 2 pasi de palet, iau una din cutie si fac 3 pasi in lateral si in acelasi timp brusc valul face 180º pe calcaie si se indreapta ca furtuna de nisip spre mine.

Am apucat sa ma feresc la timp, dar cucoana cu voce mica de la magazin nu  a avut acelasi noroc din nefericire fiind maturata de valul de pensionari cu cosuri care-s vioi si sanatosi ca niste maratonisti de mare angajament atletic.

Mi-am luat talpasita urgent spre case inainte sa apuce forta nebuna sa ma puna jos si sa imi ia carnea, mai ales ca vociferarile erau din ce in ce mai intense, iar incarcarea electrica din aer putea sa faca sa lumineze si un bec.

Si asa am aflat dragii mei, care este secretul vesnicei longevitati....gimnastica de inviorare de dimineata, facuta-n hypermarsheu la caldurica, folosind sacosele pe post de haltere...apoi tarshairea leeeeeeeeeeeeent prin viata!

si ziua buna de la rasarit se vede!

Peste weekend am fost mama adoptiva, am avut in grija 4 puradei de yorkie absolut geniali cu care m-am jucat atata vreme cat mi-a permis mama lor si timpul disponibil.

Adica e groaznic de greu cand ai asemenea burticute si nasucuri langa tine si sa nu poti sa le scarmeni si mangai pana esti pe norisor de fericire alaturi de ei.

Ca sa intregim tabloul doamna catzea e mamica prima data si este nevricoasa si isterica atata vreme cat esti pe langa copilasii ei sau ea a iesit din aria de acoperire a vocilor tinereilor, in rest e o bombonica mentolata ce vrea sa stea pe pantalonii oricui, numa in brate sa fie si cu om alaturi.

Mno si fiind asa crizata mamicuta refuza sa iasa afara la cam 3 din 5 incercari si deci evident, tura de sambata seara a fost scoasa din carti prin refuzuri repetate cu funduri pe parchet si priviri d'alea cu o paleta larga de expresii, de la "te sparg daca ma iei de aici" la "uite ce mica sunt eu si vezi ce ochisori frumosi si rotunzi am, cum sa ma scoti afara bestie pe iarna asta". Prin urmare am zis "no, futu-i, da ce, picioarele mele nu pot sta cu cracii-n sus la bec?" si am renuntat la insistente.

Culcat, dormit printre picaturi fin'ca astia micii pot sa jur ca au debit aspirat cat un hidrofor performant de oras la ce rateuri de supt aveau si daca nu prind loc la tzatza este tragedie mondiala...plus mamica iritata care la orice mormaiala sarea de unde dormea sa ii verifice si sa ii testeze la piulite.

Duminica dimineata cheauna de somn ma trezesc cu o respiratie nu foarte placut mirositoare mangaindu-ma bland pe fata...m-am prins rapid despre ce ii vorba si zic..ups...aseara nu iesit...ferea ca explodeazaaaaa.
Am sarit instant din jamale in trening, improspatat nitel ochisorii si respiratia in goana, luat un pulover din cui, lesa, cainele, pungile ei, cheile in mana si imi aduc aminte ca azi plec la plimbare pe coclauri si imi trebe paine. Golesc mainile de ce aveam p'acolo si insfac niste bani din portofel. Cainele deja facea 14-16...si da-i si rupe usa.

Si in agitatia cu cainele, trag clanta, salut vecinul si bag goneta pe scari ca deh, sa nu faca asta mica blocaj renal ca ma ucidea mama-sa in 4 variante speciale, ca nu ii farmacista dajaba.

Mna si mergem, mirosim toate ierburile, ne bucuram de toate razele de soare disponibile la ora 7 dimineata de duminica, ne delectam auzul cu preaminunatul apel la slujba prestat de preazelosul tragator de clopote pe care il injur eu in fiecare zi. Merem sa luam painica si incepem sa ne retragem - eu "re" si chioara de somn si cainele "tragem" spre casa, ca deh, vrea sa ia premiul de mama anului.

Si ajung in fata scarii, ma pipai pe toate zonele disponibile pe care ar pune mana un pipaitor de buzunare si un shutz si stupoare. Nu gasesc maimuta. Pun pripon in cainele disperat si caut maimuta. Maimuta e legata absolut evident de cheia de la usa. Am un flashback d'ala foarte rapid in care imi vad cheile parasind mana pe dulap langa portofel si mana care ia banii dar nu mai ia cheia. Instant ma paleste o transpiratie umeda si o criza de nervi. Ce cacat fac?!

Amu sa va spun si de usa...Mare belea la casa omului usa asta metalica. Mai ales daca are inchidere automata, gen de pe dinafara poti sa o deschizi doar cu cheia si flexul, iar sa apesi clanta ai nevoie de biceps gen schwarzy si nici ala nu reuseste... de pe dinauntru mai ai vreo doua optiuni insa nu toate fericite.

Eram plecata de acasa fara telefon ca il lasasem la incarcat ca imi trebuia mai tarziu si era gol, fara cheia de la masina unde aveam chei de rezerva de la casa si peste toate alea bune masina era in centru iar eu oricum nu aveam nici un act sa dovedesc cum ca as fi posesor. Eram doar eu, painea, cainele si 10 lei in buzunar, undeva la periferia Brasovului. Parintii in vacanta, fratele plecat din Brasov peste weekend, eram cam chelea p**i.

Evident am cautat urgent in folderele din cap unde ar putea fi chei de la apartament...acasa 2x, la frac-miu 1x, la parinti 1x, inca 2 missing de pe lista. Cristosi si mnezei, nici una disponibila din cauza de neprezenta la domiciliu iar restul 2 probabil lasate prin teritoriu de frac-miu care a stat in casa inaintea mea. Suduit spumos tot ce era la indemana, eu, caine, situatie, caldura,  vreme...etc.

Reset 2 minute gandindu-ma ca probabil asa m-as fi simtit pe vremea lu' ceasca daca as fi pierdut cheile de la gat...fara telefon, fara mama, fara tata :)) Intr-un final glorios imi amintesc ca frac-miu fiind intr-o situatie similara a lasat o cheie la niste prieteni de-ai lui care stau la iesirea din Brasov spre Sacele. Iau cainele la subrat si bag sandale. Ma sui in taxi si calculez ca 10 lei ar trebui sa imi ajunga dus-intors. In fine a fost 7 lei dusul si vazand ca astia nu raspund la usa il las liber pe taximetrist ca sa nu mai toc bani aiurea si insist la sonerie. Ora 8 nu era prielnica vizitelor...nici de curtoazie si nici de criza. Si sun si sun, nimic. Imi cade ceru-n cap. Or fi plecati din oras si ei peste weekend la parinti, ca obisnuiesc sa faca asta. Criza de panica...deja lipseam de ceva vreme si aia mici precis incep sa se deshidrateze si sa se simta abandonati :))

Neavand rost sa mai stau la usa o iau la picior inapoi spre oras, momesc cainii catierului cu painea sa ma lase in pace si...mars inviorator pe langa sosea, pe o caldura de iti topea creierii si bocandind prin iarba ca minunatii oameni care se ocupa de trotuare n-au prestat si prin Bunloc. Ajung intr-un final in oras, tre regandita strategia rapid...cainii mici se deshidrateaza.

Intr-un final ma hotarasc sa merg sa imi iau un bilet de autobuz ca banii mai ajungeau doar de atata si sa o sterg pana la matush-mea ca acolo is telefoane si macar pot sa iau la intrebari in mod direct pe fostii posesori de chei. In statia de autobuz o multime de lume, autobuzul se vedea in zare, insa tanti care vindea bilete..mumu, era inchis. Criza de nervi din nou. Iau cainele in brate, ma sui in autobuz si incep sa intreb...un bilet in plus, bilet, bilet..in fine, o doamna pensionara imi da un bilet de pensionar si rezolv problema cu ea, aducandu-mi la zi si informatiile despre costul unui bilet.

Cu ocazia asta am concluzionat ca am luat o decizie buna renuntand la transportul in comun, caldura de am udat un tricou in 6 statii, duhoare si molii. Ajung la femeie acasa, se cruceste familia si rade bine de mine, rezolv intr-un final problema cheii, facandu-se o ora decenta de sunat la telefon si de trezit oameni. Prietenii din bunloc aveau totusi cheie.

Deja eram paranoica, aia mici tre sa fie in fibrilatii ca si mama lor si deja is jumate morti, ca deh, lipseam de la 7 si era 12.

Si, evident, cand intru in casa descopar asta:




















Morala este, cand esti neatent si viata-i "greu" si in plus de toate, aventurile de supravietuire in padure is pitici in chiloti cu dungi fata de un quest d'asta intr-o dimineata fierbinte de duminica.

amar..amar

Nu am considerat niciodata ca sunt o fitoasa d'aia care nu suporta sa auda despre "inghinalele" folosite ca punctuatie in propozitie. Din contra. Daca simt nevoia mai punctez cu cate-o blasfemie sanatoasa, uneori mai cobor sfinti din calendar, alteori sunt apta sa ma produc 5 minute fara sa ma repet, aducandu-mi uneori aportul la inflorirea subvocabularului de strada. Insa zau, intamplarile de aseara fac sa mai calculez o tura daca imi doresc sa mai fiu partasa la acest club neexclusivist.

Dar sa revenim la oile cu pricina. Aseara am sarbatorit pe una din prietenele noastre intr-un local micut in care daca doresti poti sa si mananci. Deci o chestie care nu era birt de strada si nici berarie de cartier. Si desi am fost acolo de nenumarate ori si nu am avut absolut nimic de reprosat, nici pe parte de potoluri si nici de bauturi si servire, am constatat ca oamenii au inceput sa organizeze diverse evenimente in incinta. Si "norocul" nostru a fost ca aseara sa fie una din serile cu eveniment, despre care noi n-am stiut. Stand up comedy cu doi pacalici tristi pe numele lor de "scena" andrei ciobanu si domnul raul.

Pe langa faptul ca nea andrei a avut senzatia ca domnia sa este cine stie ce Carlos Mencia si Jerry Seinfeld intr-unul singur si ca presteaza la teatrul national si isi permite sa ia la maciuci oamenii care au bun simt sa iasa sa vorbeasca la telefon afara ca apoi sa intre inapoi in bar. In fine, am zis ca no, probabil mama lui taie bilete la intrare si nu vrea sa faca vreo tendinita sau ceva.

Noi venitii se aseaza, se comanda si se socializeaza la nivel scazut, caci de, omul presteaza.  Am ciulit 5 minute urechile la platitudinile lui asezonate cu carne si trivialitati si evident, am intrebat de sanatate omul de langa mine, vazand ca ce povesteste nea caisa cu microfon este un soi de cancan cotzait cu libertatea. Ca si restul meselor de pe langa noi care butonau blazate telefoane sau stateau la palavre e deja alta poveste. Si omul se producea deja la nivel din ce in ce mai agitat despre ce si cum copula el pe la cluj si diverse banalitati despre relatiile lui cu femei. Ce treaba avea aia cu stand up-ul nu am inteles. Mai ales ca nu parea sa aiba o varsta la care sa poata vorbi din experienta :))

In fine, la un moment dat i se pare momentul oportun sa ia o pauza ca sa se ia de o doamna de la masa noastra si s-o umple de carne gratuit, ca vezi doamne, noi ar trebui sa fim atenti la aberatiile lui si la glumele de aprozar si autobaza. Sorry man, tre sa faci mai bine de atat ca sa iti acord atentie si sa ma amuz. Dupa care se mai potoleste si mai abereaza 10 minute si incepe sa toarne urland niste injuraturi tare sanatoase - deh, un schetch la nivelul clasa a 7-a unde se face concurs despre cine stie mai multe injuraturi continand anatomia mamei si decedatilor.

Si la cateva secunde iarasi este deranjat de discutiile murmurate de la masa - evident avea concentrarea unui pestisor auriu si talentul de a face misto al unui copil de doi ani gen, daca nu taci imi iau jucariile si plec. Pai..PLEACA! Si a ajuns in nesimtirea lui, ca deh, plata lui este din buzunarul lu' taica dumnezeu, nu din al meu consumator al barului, sa ne invite sa plecam daca nu ne place! POFTIM?! In fine, intr-un final dupa un schimb de replici mai aspre de la noi si mai cu carne de la el se hotaraste sa isi incheie actul si asa teribil de slab si sa se care.

A urmat la microfon omologul sau un piculet agramat, care idem, a subliniat fiecare 3 cuvinte cu o atarnatoare carnoasa barbateasca. Evident nici el nu a putut sa se abtina sa nu dea cu bata-n masa si sa o ia la carnita pe sarbatorita, ca deh, onoarea colegului a fost terfelita si ca o fetita cu fustita roz nu a putut sa se apere ca avea amandoua pe juponul care trebuia sa stea sus si nu s-a putut concentra singur. Desi noi ajunsesem in momentul respectiv la partea in care infundam guri si deci ar fi avut loc sa se desfasoare linistit si fara intreruperi, mai ales daca il ducea nitel capul si tinea la prezentarea show-ul lui.

Insa nici unul din cei doi habar nu au d'un management al situatiei, de un simt al umorului ca sa nu mai spun de o inteligenta ca sa poti face misto de oamenii care nu fac ce vrei tu si sa le poti da replica in asa fel incat sa fie amuzant nu injurios,  ca deh, jobul tau e sa FII AMUZANT, nu? Si mai ales fa-te placut ca oamenii sa te aplaude, nu le spune ca acum pot aplauda, pentru ca iarta-ma esti de cacat.

In fine si-au luat adio de la provinciali - care a fost cuvantul de ordine al showului lor si au sters-o, urandu-ne ceva cu carne precis, nu am fost atenta. Siderarea mea bate insa in mai multe colturi. Din tot barul se hlizea cu astia doi o masa care era langa ei si inca una-doua de pe la intrare.

Pe fetele vecinilor mei de masa se citea consternarea si jena. Pe fetele vecinilor de vis-a-vis de masa noastra idem, oamenii de la masa din spatele nostru au plecat la jumatate. Si culmea e ca am ajuns aseara sa regret p'al de vacanta mare, care la vremea aia erau oarecum triviali, dar care macar aveau glume subtile si cu mult umor de situatie si nu era nevoie sa iti descrie evidentul cu cuvintele lor ci lasa totul la latitudinea imaginatiei tale, asta ca sa nu compar cu - nu spun omologi ca ii jignesc pe omologi - oamenii de prin america, oameni ce presteaza asta ca job.

Iar azi la rece mama mea a spus una taaaaare tare care face o insumare corecta a momentelor acestor doi "ficiori". "Daca nu ne-a halit apocalipsa precis mediocritatea si Prostocratia o sa ne vina de hac"

la omul sarac...

dar mai ales neatent si cu vaca...nici boii nu trag :))

Ieri seara am pus sa fac un piure de cartofi care sa mearga voiniceste cu bucatile de cotlet care sfaraiau in cuptor in niste usturoi si vin. Si curat tacticoasa cartoafele, le spal, tai, fierb, scurg...stiti voi d'astea. Incalzesc laptele si scot blenderul care ii si pe post de mixer, pun o tzara de unt in oala si bag fratica blenderul in el fara sa fiu atenta c-ar fi trebuit sa aiba capatul cu tel. Ma prind la un moment dat, insa deja era tarziu. Piure-ul meu era deja varza. Dar cred ca mai repede ciorba de varza.

Citisem undeva la un moment dat ca nenorocitele de particule de amidon daca is violentate prea tare in urma amestecului lasa pufosenia deoparte si se apuca de facut o chestie gen aracet, dar no, ca un atoatestiutor am zis, neeee, nu exista, e ca la maioneza. Well, exista! Intr-un final am decis totusi sa pun laptele, am mancat asa, ca bun era, doar ca nu era pufos.

Mno, azi am decis - invatata de acasa, evident - ca din restul de cvasipiure pun sa fac niste "putisoare" le spunem noi. In fine, is de fapt invelisul de la galustele cu prune, la care poti folosi cu brio cartoafele ramase nemancate de cu zi inainte. Suflec manecile deci, pun si prajesc niste pesmet, mai gadil nitel aragazul sa faca si niste apa fiarta, arunc doua oua peste amidonul meu neastamparat, scot cutia cu faina din dulap, era plina ochi, zic...pfuai...rotund! O sa iasa belea.

Pun o portie de faina peste aluat si amestec. Hmm, cam putina. Mai adaug cu spor, aluatul meu in loc sa se invartosheasca, devenea din ce in ce mai apos. Mama lui! Mai adaug cata faina era in recipient si zic no...daca nici cu astaaaa...apai sa vezi scandal. Mai misc nitel pesmetul si intorc ochii spre cutia cu faina.  Si-mi trag o palma de-a lungul pe frunce, cat mi-i de lata! Apai mnezei si mnezei, am pus in sarmanul aluat de putisoare nu mai putin de juma de kil de zahar pudra, pe care il achizitonasem pentru niste creme de care n-am apucat sa ma mân la deal sa le fac. Alba era faina, alb si zaharul, recipientul cu capac portocaliu? Biztos si allalt.

Sh'apai am zis iara...nooo, de acu, daca n-o iesit bine de la capat, fuke-i o cruce si lasa-l asa si da-l la caini, ca din experimente d'astea se poate face moarte de om.

si ps. de azi cutiile mele au etichete frumos, ca la mama acasa, ca stie ea ce stie!

L.E. Cum nu-s cu toti boii acasa am decis...se face frate, ce ma-sa!

nici macar o fapta buna nu ramane...

nepedepsita sau nerasplatita! sau cel putin asta a fost sentimentul.
de vreo doua luni am tot inceput sa sar sedintele bisaptamanale de miscare din cauze diverse, de gen is sarbatorile, is sarbatorile pe rit vechi si e plin de rusi, e prea departe de casa si nu imi ajunge benzina, is racita cobza, nu am chef, nu ma simt bine, plimbari la gadilat proaspata nepotica, alergat dupa unele-altele.

Adevarat! unele chiar erau pe bune, altele chiar erau adevarate. Insa mustrarile de constiinta, deh, de senzatia aia ca "pfuaiii bine c-am terminat, ce bine e acu si ce greu a fost" nu te poti desparti cu una cu doua.  Deh, sevrajul.

Asa ca m-am apucat de miscare la domiciliu, ca daca tot am loc cacalau in casa fin'ca inca nu am sifonier, macar sa profit maxim de neajuns. Asta probabil spre distractia sau disperarea vecinilor care incearca probabil sa afle daca s-au procopsit cu un cal la etajul 3 sau cu niste capre. Insa no, ce sa le fac...ei dau cu bumti-bumti si bormasina eu cu tropa tropa seara dupa 7.

Insa no, problema care se da e urmatoarea. Daca de la sala pana ajungeam acasa eram atata de rupta de basculam direct in pat iar plapuma cadea dupa mine ca in desene animate, eh...acasa se schimba problema.

 Acasa sistemul functioneaza aiurea. Dupa o sesiune activa de miscare urmeaza invariabil dat iama in cutia de inghetata din congelator si pana se potoleste fluturatul inimii si respiratia...cam un sfert ii gata! Intram potoliti la dush iar senzatia aia data de endorfinele de la inghetata n-o sa se compare niciodata cu alea de dupa o sedinta de cardio pana lesini. Si-atunci nu mai bine vin de la munca si indop capra cu inghetata linistita, de ce tre sa ne si agitam? ca am uitat....

varsta bat-o vina!

 Imi plac de mor oamenii in varsta. Si sa va explic de ce:

Azi coteam linistita prin giratoriul de la Kaufland Brasov, cre ca aveam 20 la ora, iar pe trecerea de pietoni de langa mcD erau masini oprite.

Franez din timp, neavand viteza si avand in vedere ca vazusem ditai duba oprita pe banda 2 si inca o masina oprita pe banda 1 tocmai sa nu ma sui pe domniile sale pietoni si astept cuminte sa treaca puhoiul pentru care era oprita toata circulatia.

Insa umire maxima. Pe banda din mijloc era un domn la varsta a 4-a  (adica il cauta moartea pe acasa si el era pe zebra) stationand.  NU, domnul avea alte prioritati azi decat sa treaca strada

Dupa ce isi desclesteaza corpul din pozitia asta:

desi nu am priceput de ce se ferea, avand in vedere ca la munte ianuarie nu e sezon de muste, bondari si alte albinute decat poate la barcelona (Hallo Rares :D) iar de masini slava domnului, n-ai nici o sansa sa te aperi in pozitia asta decat daca esti verde si te cheama hulk.

No, scot masina din viteza si astept relaxata sa treaca, fluierand dupa melodia de la radio, stiind ca miscarea la varsta asta e nitel rectilinie si neuniforma si deci o sa dureze ceva.

 Si la care vazand ca totusi intarzie mai tare decat calculul meu focusez privirea spre el si stupoare din nou.

Nea caisa gesticula isteric la mine din maini ca sa merg mai incet, desi oprisem la cel putin 20m de trecerea de pietoni, fara scartaituri de roti si fara pizduieli, fin'ca vazusem ca sunt masini oprite si nici nu ma grabeam nicaieri.

Dar in loc sa dea din craci sa treaca strada dom'le s-o oprit ca avea de certat cu mine si bloca circulatia pe 2 benzi. Si gesticula de puteai sa juri ca este o moara de vant si mai lipsea Don Quixote de la Mancha ca sa fie explicita gimnastica sa din maini. 

Din nefericire nu am avut rapiditatea de mana si cred ca nici nu eram atat de treaza cat sa reactionez al'fel in afara de mandibula picata, deci nu am lasat geamul in jos sa si aud cum ma ia la injurat, insa clar din citit pe buze a incaput si "Tineretul din ziua de azi nu mai are respect pentru cei din varsta si z'da la volan si merg ca nebunii" si multe altele.

S'apai vazand cat ii de isteric nea cu duba i-o bagat un claxon indelung si cu nesat de s-o trezit din transa si a inceput sa isi miste tenisii spre insula de pe mijlocul strazii continuand sa dea din maini si sa bombane.

Concluzia general valabila in cazul asta e ca cu ei nu e bine in nici un fel. Daca le dai prioritate frumos, dau din mana ca sa treci tu desi el e cu galosii pe trecerea de pietoni si tu esti obligat de lege sa stai...si cand vad ca nu pleci te iau la impartit carne. Daca nu le dai prioritate cand vor ei, iar carne, daca ii prinzi alergand (sic!) pe mijlocul strazii cu 3 benzi si opresti masina sa nu ii omori, iar carne. Si ma intreb...au atata carne de dat pentru ca tin post si fac stoc sau pentru ca ei cresc porci la etajul 3 la bloc?

2013. 27 de zile

in 27 de zile am reusit sa fac cam cat m-am tarat de vreo 3 ani incoace. In ianuarie am pus si-am luat situatia-n mana si am decis sa vad cum ii viata de unul singur si pana aici se pare ca am destupat niste izvoare care cred ca incepusera sa stranga namol.

Este straniu sa te gandesti ca a te crampona intr-o situatie face ca lucrurile sa stagneze si sa se umple de praf, pana cand intr-o zi te apuca pandaliile si inveti cum e sa faci unghi de 90 de grade fata de obiceiurile uzuale si sa vezi ca lucrurile merg fantastic de bine si ca de fapt ai avut doar ceva rezerve maaaari sa incerci ceva nou.

Drept urmare am prins o bucatarie cu zen in ea si manata fiind de la spate am decis ca e vremea sa incep sa revin la lucrurile pe care le fac cu placere si sa gasesc treptat cate o chestie de care m-am ferit si s-o atac cu cutitul si furculita, cu stergarul si aragazul, cu frecatul cu usturoi si cu sucitorul in cazul in care lucrurile nu se ordonau conform viziunii.

Asa ca pana acum, sunt mandra sa fi incalecat 4 cai salbatici si i-am dus la apa...

 Am gasit o metoda decenta de gatit mazare si culmea e si buna! supa crema de mazare cu menta si feta

am pus si-am produs prima data ever chili con carne, asta dupa ce am mancat o tura pe undeva si mi-a placut tare ideea de fasole cu carne - eu una nemancand carnat

 Am inceput sa fac prajiturile care-mi plac fara sa le las la jumatate sau neterminate 100%

Iar intr-un final glorios, dupa o lupta pe viata si pe moarte am invins prepelitele, dupa ce am avut 2 tentative esuate de prepelita cu bacon la tava si prepelita x, am pus mana pe picior si-n prag si am studiat problema, am dat toata silinta si iata:

i-am dat de cap si la asta. Nu stiu de ce, dar am vaga senzatie ca anul asta ma paste deschiderea unui blog culinar. Sh'apai no, daca o fi sa fie, imbratisam, primim, pupam, mancam!

prost sa fii, noroc ca este!

Daca urasc ceva in viata e prosteala pe fata. Azi am fost la farmacie - la un sensiblu ca eram prin zona.. Ma cam scutura o raceala de ceva vreme da nu ii hotarata, parca ar vrea, dar parca nu stie, seamana cu cineva pe care eu il stiu, dar si voi aveti in dotare precis.

Mnoa si cum am zis era momentul sa imi refac stocul de paracetamol si mi-am amintit ca zilele astea m-am enervat teribil pe termometrul digital din posesie care in afara de 35.1 nu prea ii mai ieseau alte calcule iar eu ma simteam fierbinte nu tzurtzurel, iar pe ultimul clasic - cu mercur chiar - am reusit sa ii execut o aterizare fortata pe parchet.

Prin urmare am purces la cumparat. In farmacie erau 3 tone de etnici tuciurii, am asteptat cuminte sa ii rezolve pe toti cu nu vindem la bucata, nu dam la kil, nu vreti sa faceti liniste, nu va mai dau doamna nimic si iaca-mi vine randul.

Si zic: no, termometru vreau. Se intoarce madam fericita spre dulapurile cu minuni, scoate din el un ambalaj si incepe sa il desfaca. Ma uit la ea si o intreb de pret. Pai 45. Spranceana ridicata instant si ochii ciuliti sa vad dom'le ce instrument de aur scoate din cutie(cei care ma au pe facebook probabil ca au vazut ca am ceva probleme cu preturile in ultima vreme, o sa dezbat mai jos si asta).

Mna si scoate donshoara cu dejte neindemanatice din cutie o pitzibusca de ciot de termometru..evident digital. Si zic merci, nu ma intereseaza, vreau termometru clasic. Si zice, aaa ghinion...d'alea nu se mai fac, nu cred ca o sa gasiti nicaieri, standardele in rigoare interzic alea cu mercur si alcool.

Abia abia m-am oprit sa imi scuip in san cand am vazut ce farmacista educata si la zi cu noutatile din domeniul farmaceutico-instrumentar si legislativ ii. Zic, no mersi, ma descurc eu, nu dau atatia bani pe o dracarie proasta la fel ca aia de acasa. Si plec, culmea si fara paracetamol ca am uitat.

Merg la un Farmacom obosit din Steagu' d'asta non stop si zic no, sara buna, vreau paracetamol cu cafeina, salviasept si sa imi spuneti ce fel de termometre aveti in afara de digitale. Tanti se uita lung la mine - probabil am parut foarte hotarata - si incepe sa citeasca niste etichete de medicamente dupa paracetamol, bate km-u lumina dupa pastilele de supt si inca un km lumina dupa termometre.

Sh'apai stupefactie si mirare. Avem dom'le si termometre cu mercur si si cu alcool albastru. Socant, de dat la stiri nu alta. Si intreb de pret si zice apai 13 cu alcool si 20 cu mercur. Sh'am luat. Doua, ca e criza si n-o sa mai fie conform unora!

No, amu sa nu ii dai una peste trompitza la madam sensibluoasa care ca sa vanda marfa, scoate pe gura nemasurate si necantate? Da, cele cu mercur is considerate poluante dar restul sunt inca in vigoare si bine merci. Morala povestii este ca si farmacistul e tot vanzator ca si ala care vinde maturi in piata, plus minus anii de facultate si plus minus discountul de matura.

l.e.. zilele trecute m-au trecut apele cand am vazut ca periile de buda costa de la 35 de lei in sus, insa mi-a crescut si mai mare tensiunea cand am vazut ca de fapt pretul ala e pistol cu apa fata de asta de aici:
http://www.dedeman.ro/ro/esprit-perie-wc-5697405-cmd.html

seventy four, seventy five!

no, s-o gatat si 2012, o inceput si 2013. Asa ca sa facem o cafea si sa vedem un bilant:
1. Revelionul prins in pijamalele gri si in pat - verificat, exista! Mult mai bine decat ultimele 2-3 revelioane la care am participat.
2. Fara bani la sutien, hell, char fara sutien - verificat, asa a fost
3. Fara lenjerie rosie si fara nimic in afara de ochii rosii - verificat, n-a fost nimic rosu!
4. Fara sa imi bag botul in alcooale - evident, paharul inca zace neatins pe dulap
5. Fara sa mananc peste sau struguri - pentru ce? cand exista biscuiti sarati, nimic nu mai conteaza
6. Fara vasc - evident, cine are nevoie de natura moarta in casa?
7. Fara tort si alte dulceturi - dada, biscuiti sarati, va amintiti?
8. Fara muzica si veselie - pai ce, nu ajungeau petardele de afara? Cantau nene, ca fanfara militara!
9. Fara sa arunc absolut nimic pe geam, insa am dus gunoiul - cine sfantul o fi inventat si regulile astea?
10. Nu am facut zgomot si nici n-am dat drumul la muzici sa scot vecinii din pat - la ce ar fi fost util cand aproape dormeam ca valiza cand a inceput bubuiala?

Mno, acu ca am incalcat cel putin 10 reguli supertitioase care is aducatoare de noroc si bunastare in 2013, cum o incepe anul asta care ii nascut in 13, marti?

Ps. Voua insa vi-l doresc plin de liniste si de bucurii!

Mnoa, pe sistemul orice cioara.

Nu obisnuiesc sa ma bag in educatia copiilor altora, fin'ca daca n-am, e ideal sa nu imi dau cu parerea. Insa zilele astea, cu craciunul si toate astea am vazut milioane de copilasi nevinovati care au ajuns pe internet in diverse ipostaze si deci m-au facut sa am niste dubii referitoare la sanatatea mentala a parintilor lor.

Mnoa, pe sistemul orice cioara-si lauda puiul oricat de alb sau mov ii, nu reusesc sa pricep cum le iese contorizarea asta cu printesele, printesucile si printesoarele cum nu inteleg nici conceptul de ingerasa si ingeras si am zis ca poate ma luminati si pe mine :))

Nu reusesc sa inteleg de ce sarmanii plozi sunt printesele si ingerasi, mai ales fin'ca bleaurele de plozi  in trista realitate nu prea se categorisesc al'fel decat dracusori incornorati si domnisoare isterice si uneori in domnisori isterici si domnisoare cu cornite, toti o pleava mofturoasa, megazaharisita care tipa si comunica doar pe frecvente inalte. Io dupa studiile mele in povesti, multe printese erau cumintele, pudrate si rupte din soare, iar printisorii plini de vitejie si curaj, oricand sarind sa ajute damzela in distres, nu sa ii suceasca mainile la spate, s-o traga de par si s-o pupe cum fac multi din prescolarii nostri in zilele astea...

Si ca tot vorbim de pupat tot vaz zilele astea multi parinti frustrati de ce le-o fi pe acasa, fin'ca al'fel nu imi explic - parinti care isi invata puradeii din frageda pruncie ce ii cu sarutatul. Fratica..lasati copii sa invete la 14-16 ani cum ii cu buzele altora nu tre sa invete la 2 ani. Si mai ales pentru ca pruncii repeta ce fac pe acasa pe oriunde s-ar duce si precis copilasii altora si nici parintii normali la cap nu cred ca ar aprecia gesturile de genul asta.

daar nah, ce stiu eu...despre educatia copiilor, nu? :D

murder....she wrote

Cine sfantul spunea ca visele sunt doar flashuri de o secunda e idiot. :)) ca sa tinem linia azi noapte am avut fratica 3 flashuri, unul mai bun decat altu.

Desi primul admit ca e posibil sa fie scurtut, intrasem cu masina la service pentru un schimb de cauciucuri. erau doua masini mai jos pe canal - stiti voi - ala in care ei scurma prin maruntaiele masinii iar eu neavand nevoie de asa ceva am trecut catinel pe langa ele si m-am dus mai departe. Si cand trec prin dreptul la a doua masina incepe unul sa urle.

Parchez masina unde aveam nevoie si ma duc in treaba mea prin service si vine un domn rotund si cu fatuca relaxata neuronal la mine si incepe sa urle ca i-am zgariat masina cand am trecut pe langa ea. No, hai sa vedem...ma duc si ma uit pe portiere, absolut NIMIC.

Ma intorc, ala deja facea spume ca vrea rca-ul meu, iar io indignata maaaaaaxim ii spun ceva de genul.."ba sulica, doar pentru ca port tocuri si fusta nu inseamna ca n-am ochi sa vad ca masina ta n-are zgarietura. Muta-ti cortul d'aici pana nu te iau la bataie ca ma discriminezi ca soferita la volan" si ma trezesc.


In ceva vreme adorm inapoi...era "party" la mine acasa. Bine, nu va ganditi la chestii d'alea de daramat casa ci doua vecine faceau niste paste la wok si doi neni imparteau o gagica-n baie - zic asta fin'ca usa mea la baie avea geam d'ala givrat pe o inaltime destul de mare, stiu, de prost gust :))

Toate personajele sunt cunoscute, de ce faceau chestii la mine in baie in vis, nu prea stiu. In fine, iese cuconeta impartita din baie, un dop de femeie de nu imi ajungea nici la umar, cu fata destul de palida si cu parul negru, bob, pana la umar.

Si ma infig in capul ei, o prind de gat si-o pun cu spatele jos pe o masa, neluandu-mi mana din gatul ei si incep si ii torn si aleia ca n-are bun simt sa faca asa ceva la mine acasa dar ca si-a ales maxim prost cu cine s-o faca, fin'ca persoanele cu pricina erau familisti seriosi si cu fiecare explicatie ii mai pocneam cate una. Si la un moment dat asta lesina. Iar eu m-am panicat si i-am dat drumul de gat.

Am impins-o nitel cu piciorul dupa ce s-o scurs toata pe jos si nu a miscat. Panica dubla. Ba, am omorit-o! M-am lasat jos langa ea si am asezat-o in pozitie de drepti, am cautat unde ii era inima si am inceput sa ii acord primul ajutor, cu masaj cardiac intai, apoi cand sa trec si la partea de respiratie vaz ca s-o dezumflat exact ca o papusa gonflabila si si senzatia era de plastic.

Si pipai prin plasticul ala sa vad vena de la gat daca are puls sau nu..avea! Continui cu masajul cardiac cautand pe corpul dezumflat o cutiuta - cam ca alea in care au bateriile jucariile astea noi cu sonor - pe care continui s-o apas. Si dupa aia prins gura aia de plastic cumva sa pot sufla in ea si tot asa. Dupa ceva minute bune de incercat sa o trezesc asa, inclusiv niste palme d'alea usurele peste fata, ma gandesc...pff un soc electric poate ar trezi papusa gonflabila. si incep sa ma uit in jur dupa ceva cu ce s-o curentez. si dau cu ochii de unul din iubaretii ei. Si ii explic ce imi trebe si panica cum c-am omorit-o, la care ala imi explica foarte relaxat ca daca o impachetez pe dungile pe care le are cand ii dezumflata o poate pune in cutie si s-o puna inapoi pe raft la magazin si gata.

Eu...evident stupoare si ma trezesc din nou. ma uit la ceas..5 jumate...oookei...ne intoarcem la somn...

Si varianta cea mai retardata de terminat noaptea:
eram la matush-mea asta din bv, nu imi mai amintesc unde trebuia sa ne ducem toti undeva mai tarziu, stateam la cioace cu vara-mea si ea imi prezinta noul animal de companie al familiei...un pui de gaina, cocosel asa, cam cat doi pumni la un loc de mare, cat un perus altoit, ferches nevoie mare si cu fundul gol, fara pene.

In fine, cei doi adulti faceau curat intre florile de prin balcon, eu eram in tocul usii de la balcon facand misto de ei ca vor sa isi faca balconul jungla si incepe si se aude un fluierat-ciripit iar astia foarte mandri - eee..e si jumate...cocosul nostru "bate" si jumatatea si ora fixa.

Si ma uit dupa el din tocul usii - isi gasise loc undeva sub frigiderul care statea pe niste picioare mai inalte si canta de acolo fara sa aiba nici o jena. Si canta frate de puteai sa juri ca era canar si nu se mai oprea.

Si tot uitandu-ma de el incercand sa il localizez pe individ pe sub frigider apare allalt animal de companie al familiei - un elefantel pitic - care probabil frustrat de iuresul facut de pasarica mi-l agata pe asta cu trompa si il tranteste de pamant, fix cu fundul ala gol spre mine. Iar astuia mic in timp ce toata lumea alerga spre el i s-o terminat piuitul exaaact cum mor bateriile la toate chestiile care chiraie ale copiilor mici. cu sonor din ce in ce mai mic si cu sunetele lungite mult. Si din nou m-am trezit si-am decis ca e vremea sa ma opresc din dormit, ca nu se stie ce apocalipsa mai visez.

No, Freud, analyze this!

vise aiurite

In ultima vreme is maxim obosita. Nu stiu de ce insa probabil fin'ca...visez tampenii...iaca:

nu mai stiu de ce mama sfantului am visat ca eram la aeroport. Care? N-as putea spune, insa cred ca ii asta care sta sa fie construit la brasov, ca al'fel nu imi explic niste chestii ... o sa vedeti voi mai incolo.
Mno, ne-am suit in avion. Io cu o doamna pe care n-o stiu in viata reala, mergeam spre dubai ca de acolo sa mergem mai departe nush unde, deci cu escala prin tarile foarte calde.

In avion stupoare, parea ceva crasma de cartier, la urcare erau vreo doua scaune capitonate care se miscau la fel ca alea de masa,  insa noi n-aveam scaun acolo. Si ma tarai mai in spate. In spate erau niste scaune d'alea jegoase de gen ratb, din plastic albastru sh'am zis..no..wtf? mergem cu low cost? in fine..m-am asezat pe scaun langa un domn jegos, caci n-am avut loc langa prietena mea, si mi-am blestemat zilele ca arata ziceai ca ii adunat de prin canale - se pare ca nici in somn nu scap de ei -  si am zis, no, asta e, nu oi muri eu din atata lucru si incep si ma uit pe geam asteptand tot calabalacul de instructiuni in caz de deh!

Intr-un final se porneste si avionul pe pista, face un "hac" asa ca betivu' si incepe sa ia altitudine. Ma uitam in jur, se vedea frumos si verde - ca la brasov, insa avionul n-a prea reusit sa se ridice cine stie ce in aer, dar a continuat sa mearga in stilul personalului de teius...adica chuchu-pauza-chuchu -pauza.

Sh'apai asa se comporta avionu' cela de ziceai ca ii caruta cu cal naravas...toata lumea se misca de la stanga la dreapta si chiar la un moment dat a oprit la o trecere de cale ferata si nu putea frate sa se ridice din nou din cauza de cabluri de electricitate, asa ca mergea ca shareta' pe sosea, tropa-tropa.

Nah si la un moment dat dupa ce ma plictisisem de uitat pe geam - ca avea geamuri ca de autobuz- am zis io dupa capul meu ca eram prin codlea, ca deh, spre hoccshident se merge in partea aialalta - cel putin asa mi-am explicat io-n vis, incepatoare fiind intr-ale zburatului spre desherti iar cu geografia in somn n-am stat niciodata bine.

Si s-o oprit avionu'. Brusc. Si ma uit in fata...fratica se vedea prin avion in fata ca prin parbrizul la masina...TOT! Nea pilotu' zice no..uite avem o halca de drum drept liber in fata cat sa pot sa incep sa ma ridic si trage fratica de manerele lui de acolo si incepe jafu' de avion sa bage viteza de m-o trantit in primul scaun intalnit in drum, dupa care avionul o ia vertical in sus de am avut senzatia aia de Tom si Jerry unde corpul ii dus in sus de viteza iar capul ramane in urma cu un gat luuuuuuung.

Nah si aici a fost momentul in care cre' ca semiconstienta fiind am zis "ai sa-mi bag, cre ca mai bine ma trezesc fin'ca nuj cum aterizeaza asta!"

No s'apai dupa atatea probleme  in timp asa scurt, cum mnezai sa nu fii obosita toaaata ziua si sa nu iti pice capul de tastatura de 3 ori pana la pranz?

poporeni si poporeni

oameni buni? de ce sunteti bizari?
Sau in fine, intr-o buna seara dupa doua saluturi cu un domn din lista mea de amici/tovarasi/necunoscuti am fost martora unei tornade. Ca al'fel nu ii pot spune evenimentului. Nu cunosc individul personal, nu am avut nici o tangenta pana acu, insa in 2 secunde am aflat de la numarul de la camasa la detalii atat de intime incat mi s-o zbarlit pielea pe ceafa.
Inteleg ca iti permiti sa mai schimbi o vorba doua despre intimitaturi cu oamenii care ai impartit mai mult de o gogoasa, insa turnatul intregii existente unui necunoscut mi se pare bizar tare...voua?

Regulile unei prietenii

Pentru ca in ultima vreme, nu stiu, dar nu prea se mai aliniaza stelele din mai multe puncte de vedere si cu mai multe persoane, si deci ma gandesc la faptul ca fie am acordat mai usor decat ar trebui eticheta de prieten, fie busola mea iar a luat-o razna....

Din punctul meu de vedere exista trei tipuri de prieteni in viata mea:

* Cei cu care ma vad destul de des pentru ca sunt aproape si imi face placere oricand sa ies cu ei pentru ca impartim aceleasi pasiuni, concepte si idei, indiferent de varsta

* Cei cu care nu ma vad atat de des, deoarece nu sunt atata de aproape insa internetul face ca macar la 2-3 zile sa ne impiedicam unii de altii cat sa stim de unele si altele, sa povestim cate in luna si stele.

* Cei cu care nu ma vad des si nu ma aud des, datorita distantei, muncii, familiilor, insa cu care impart la fel de cu drag ca si cu primii, timpul pe care il avem impreuna si cu care, desi ma aud mai rar relatia e la fel de stransa si de puternica ca si cum ar fi zi de zi langa mine. Astea insa sunt prietenii vechi, care au trecut dincolo de conceptul nu imi place de tine azi ca mi-ai baut berea si ai muscat din sandwichul meu, cu care am impartit mai mult decat un acoperis, o vacanta sau o saptamana la soare.

Insa! Nu consider prieten un OM care ma cauta doar cand are EL probleme, care nu raspunde la telefon decat cand are EL ceva de intrebat si care suna doar cand are nevoie de ceva sau cand exista o conjunctura a astrelor care e favorabila, indiferent daca e dupa o saptamana, o luna...etc.

A avea un prieten inseamna sa intalnesti omul la jumatatea drumului. Dai si tu, da si el - atentie, o ureche si un umar cand e necesar,  un covrig, o samanta, un leu, o bere, o plimbare, o mana de ajutor, un imprumut, o idee, un sfat.

Un prieten este cel care nu acapareaza, nu este drama queen, nu are pretentii si obsesii de dominare, nu te impinge, nu te intoarce din drum, nu iti inoculeaza opiniile proprii, nu te obliga in numele prieteniei sa faci tampenii.
In schimb, te ajuta, chit ca ai de carat mobila sau de dus flori la gagici, te sustine si iti da sfaturi daca le ceri, este acolo cand sari parleazul sau cazi din copac, e cel care pune mana pe telefon sa imparta cu tine si bucuriile dar si tristetile si fericirea dar si vestile proaste.


No, este asa? sau eu inca traiesc prieteniile din ciresarii si din copilarie?

ca sa?

Linistea este asurzitoare atunci cand acopera lucrurile pe care nu le intelegi si pe care nu reusesti sa le elucidezi pentru ca si din partea cealalta e liniste. Si mai ales cand nu intelegi de ce ti se inchid usi in nas cand nu te astepti si cand stii ca totusi nu ai facut nimic gresit. Mare mizerie si comunicare asta...

idei disparate

 - cum poti invata o cretina de 21-22 de ani ca politicos este intai sa saluti si apoi eventual sa intrebi daca omul are vreme sa iti asculte tampeniile? Nu direct "esti?", buzz, sunat pe telefon isteric pana ti se face lehamite si raspunzi, ca NICI dupa aia sa nu salute. 7 ani de acasa ar trebui sa fie fie baza la scoala, nu viceversa, ca stim toti cam cum sta scoala zilele astea.

- azi am reusit sa raman intepenita cu pantofii in bitumul de prin fata pietii de la gara. Pizda vara asta, ca sa spunem asa.

- vecinii mei refuza inca cu vehementa sa foloseasca levierul ala de pe usa numit CLANTA. trebuie trecut la planul nr. 2...ala cu injectat soda caustica in spuma de pe margini, sa ii cada in cap cand o mai tranteste.

- zilele astea am refuzat sa ma lipesc de stiri/tv/radio. cred ca i-o tampit caldura, ca al'fel nu imi explic trebshoara asta ce se intampla pe la bucuresti.

- is maxim ofuscata ca nu mai pot manca. mancare. ca dulciuri ar intra in mine ca apa in mlastina :)) traiasca inghetata cu branza si bezelele :))

- sunt frapata cat sunt de scumpe si de proaste fructele zilele astea in piete. Piersicile mele luate azi miros a ghiocei si pamant reavan, nu a fructe. PLM! ma apuc de mancat rosii, ca tot is fructe, nu?

- ah, am uitat sa spun, e atataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa de cald la birou incat neuronii mei cei 2 stau fiecare langa o ureche si cauta solutii sa se catapulteze in gol, insa isi pierd curajul din cauza ca usa deschisa larg, geamul aproape scos din tatani si cele 2 ventilatoare s-ar putea sa ii arunce inapoi in cap in timp ce amesteca fierbinteala . fml!

sweet little life

Daca iubesc un lucru zilele astea e ca nu trebuie neaparat sa fiu functionala si nici nu trebuie sa fac  lucruri pentru ca asa se asteapta altii de la mine. Daca n-am chef de aspirat, n-am. Nu e nimeni sa spuna, cu sau fara cuvinte ca sambata e zi de curatenie, sau ca ar fi indicat sa pun mana sa mut mormanul de rufe din cos in masina. Am reinceput sa traiesc viata la un pas mai usurel asa, sa nu ma mai agit in mod suplimentar ca sa fiu up&go pentru ce vor altii. Daca azi am chef doar de citit, am chef doar de citit. Daca nu vreau sa imi fac patul, stau in el pana adorm din nou. Daca azi am vrut sa daram un perete si sa il fac la loc, draga dom'le...asa am facut. Este tare misto sa nu iti dirijeze nimeni existenta. Bine, nimeni cu exceptia obligatiilor de gen mers zilnic la munca.
Si ce e si mai minunat, incep sa redescopar placerea sa fac mancare doar pentru ca azi am chef sa mananc ceva anume. Si fain este sa poti sa blogaresti in timp ce oala in care fierbe supa crema de conopida fluiera bland si miroase frumos si totul este linistit si calm...oare cat mai tine starea asta?

food...for thought..

Este atat de ciudat. Sa poti sa ai o zi, in care sa ai grija doar de tine. Dupa cateva luni nebune pe toate planurile posibile este absolut mindblowing sa poti avea o zi in care sa te trezesti la 9, sa iei kindle-ul in brate sa alegi o carte...si sa te trezesti la 8 seara ca nu ai putu-o lasa din mana pana nu ai terminat-o. Sa nu te gandesti la munca, la omul ala, sau la altul, sa nu deschizi pc-ul si messengerurile sa fii deranjat, sa fii imun la absolut totul ce te absoarbe in ritmul trepidant din fiecare zi. A fost cat o saptamana de concediu. Sa nu te intrebe nimeni cum te cheama si ce vrei, sa poti sta in pijamale fie in fotoliu la soare fie in pat in plapuma...sa te rupi de carte cat sa faci o cafea, un suc de grepfruit si doua ochiuri si culmea, la 8 seara sa nu iti fie foame. books indeed are food for thought!

handicapul nu are limite

Mai ales cand e vorba de ala de la cap. Si nu ma refer aici la cei nascuti asa sau accidentati, ci la cei care sunt retardati de buna voie. Si carora pe langa neuroni le lipsesc si nitelushe conexiuni musculare pe care ar trebui sa le faca, asta in cazul in care au inca doua maini si nu-s leprosi si-au ramas doar cu picioarele.
Acum de exemplu, proaspat trezita, dupa o incercare de atipit dupa munca si mai ales dupa o noapte cu cosmar sinistru pot sa exemplific.
Cata vreme am inchis ochii..adica de pe la 7 jumate pana la 8 am descoperit ca vecinii mei de vis-a-vis au inceput sa aiba cel putin distrofie musculara si peste toate o nesimtita de amnezie groaznica.

Ca tot oraseanul care sta la tara unde in batatura ta faci ce te taie unicul neuron, panaramele astea 2 de oameni au decis ca e momentul, acum v'un an, macar la oras sa isi faca upgrade la poarta. Si ca toti coclitii plini de bun gust si-au tras usa metalica visinie cu clanta aurie si chiar cu futut de ciocanel cu care sa le rupi folia de tabla ca sa ii faci atenti ca vrei ceva.

Mno, deci azi cat am incercat sa dorm, la o numaratoare scurta am contabilizat ca astia doi gaaaaaaarantat nu mai au nici macar o mana din cele 4 in dotarea familiei, ca sa nu spun despre mancaricii in cur care ii fac sa iasa afara din casa la 10 minute, incepand cu ora 7 dimineata si terminand probabil pe la 9...fin'ca inca nu i-o linistit naiba.

Acum, teoria cu distrofia este totusi ok fin'ca al'fel nu reusesc sa imi explic cum mama dracului trebuie sa ia avant cu 180 de grade inainte sa tranteasca usa, o usa care numa nu te roaga sa o inchizi incet si din clanta.

Probabil ca o imping cu piciorul sau au un sistem d'ala cu trage sfoara cu proteza destul de repede ca sa se inchida doar busita. Al'fel nu imi iese de nici un fel matematica. Cum mama dracului inca mai sta in tatani o usa care este trantita cu sete de cel putin 30 de ori pe zi, nu imi pot explica. Ca mie mi se scutura vesela in dulapul din bucatarie la fiecare miscare din clanta de-a astora. Si nu stiu de ce, dar asta seara o sa iasa cu iures...asa ca astept idei despre cum sa desfiintez o usa de apartament.

Apocalipsa. Acum am zis!

Cele mai groaznice vise d'ale mele implica cutremure.

Am avut unul- cosmar-, acum, proaspat, abia ce m-am trezit la fix 3.30 in timp ce urlam de ma ustura gatul la taica-miu - in vis, ca nu-i acasa.

Acu, is multe aspecte care nu se leaga...de ce pana mea incercam sa intru pe facebook imediat dupa? De ce maica-mea in loc sa iasa din casa - bine, toti eram inca in casa, ea tocmai se intorsese sus si pusese pe foc un ceaun cu mancare, desi :)) ceaunul ala cred ca e disparut din viata noastra de mult.

De ce taica-miu, care era biiiiiiiiiiiiiiine afumat in vis, se intorsese de nush pe unde si a rasturnat ceaunul cu mancare pe pernele de pe patul din sufragerie si s-o asezat cu fundul pe el? Frate, era fierbinte de pe aragaz! iar eu razand l-am intrebat daca e racit la vezica sau are hemoroizi?! dupa care...cum pana mea aveam gaz de facut mancare imediat dupa cutremur si aveam chiar si net wireless pe telefon desi de pe balcon placile de ciment aratau de parca cineva incercase sa construiasca un zig-zag si totul era inundat in apa urata is maloasa.

 Dar mai ales, de ce era iarna afara si ningea - nu era cenusa ci zapada -  iar eu aveam doar sandale in dulap, de ce inca aveam balcon si toate ghivecele inca erau la locul lor, desi dulapul pe care le aveam era desfacut din toate incheieturile.

De ce m-o fi pocnit de doua ori taica-meu, gentil asa ca el are mana mare si grea, si mai ales de cel l-oi fi pocnit de 3 ori inapoi, asa cu tupeu?

De ce oare, in loc sa pun apa si mancare in rucsacul pe care incercam sa il fac pentru a fugi din bloc am pus camasi cu maneca scurta si laptop, incarcator de laptop, tableta si sosete groase?

De ce vecinii mei incepusera sa construiasca un igloo intre blocuri, lipit de unul din blocurile cu 8 etaje (doar stim ca tre sa fugim de langa blocuri spre zone cu aer liber) si de unde pana mea exista un excavator acolo?
de ce era frate apa pana la genunchi in cartier - ca atunci cand ploua groaznic vara si astia uitau sa inchida barajul de la iepure?

Toate astea, ca toate astea...dar...cum poti avea frate o erectie - am luat pe cineva din casa in brate de teroare -  in timp ce afara era cutremur de 10 grade - neconfirmat...si eu in inteligenta mea singura replica pe care am spus-o si  mi-o aduc aminte e "avea dreptate deci marmureanu!"?
Se pare ca prin capul meu sunt furtuni mari, tsunami like si nu ma lasa sa dorm!

noutatile bloggerului.com suuuuug

ce de cacat ii noul pannel de la blogger.com...pfff...am ratat startul vreo luna pana gasesc toate alea...

decizii...decizii..

E de cacao cand nici macar pe propriul blog nu mai poti injura nu mai poti sa radiezi de fericire sau de ura. Probabil blestemele lui googlea si longevitatea scriiturii. Amu, din pacate solutii viabile exista doar doua, insa nefericite ambele. Pentru ca ambele fac sa pierd prieteni vechi si dragi pe care i-am strans de-a lungul vremii.

Insa din cauza ca utilitatea blogului asta a fost dusa pe copca ma face sa il vizitez mai rar, ca pe un iubit capricios care nici nu vrea sa te lase in pace dar cand apari nici nu te baga in seama.
decizii...decizii..

bancile...distractia zilei, nu-i asa?

continuarea simpla este ne mananca viata...ii simpatizez sincer pe cei care refuza cu vehementa sa se implice in vrajelile bancilor. zau, sunt noii mei idoli.
Maine insa aveam un deadline la un card de credit si am decis ca azi ar fi una din zilele zen sa ma duc sa platesc...sa nu fiu certata ca la alte banci ca astept chiaaaaaaaar ultima zi...si ca n-as fi bun platnic daca as plati doar in ziua in care e scadenta...in fine.
Minunatii de la garanti ma tot fac sa ii injur de vreo 3 luni de zile. au zis ca pana mea du-va-n cristosi de clienti...ia sa faceti voi gambe de postas si au decis ca ce pielea lor...nu iti mai poti pune in cont ca sa acoperi datoria cu mai mult de 5 lei in plus. Ca de ce cacat la un card de credit banca sa trebuiasca sa accepte sa plateasca dobanda?

Drept urmare daca ai de platit 346 de lei frate, tre sa pui 300 cum le ai 40 cum le ai si aia fututi de 6 lei sa ii pui in bani marunti si cat se poate de exact, ca daca te manca palma sa pui 350, iti scuipa banii inapoi in fata ca o curva care a sesizat ca i-ai dat bani de monopoly cand ai platit bj-ul. Probabil daca bancomatele ar avea maini te-ar si scutura bine de guler ca nu cumva sa indraznesti sa pui banca la cazne, ca cine cacat esti tu sa iti permiti.

Si-asa se intampla caaaam in fiecare luna, pentru ca extrasele mele is inclusiv cu .02 bani in coada...si de fiecare data incep diminetile cu injuraturi babane la adresa lor pentru ca mi se pare o solutie absolut cretina si pentru ca niciodata restul de bancomate nu iti dau fise si bani de un leu, ci doar maxim de 10 si in plus NICIODATA astea de la banca nu mi-au schimbat banii sa imi pot plati rata, de parca eu sunt de vina ca sistemul lor e imbecil. Si ca un om posesor de card ce sunt nici nu prea mai binevoiesc sa platesc cu bani scosi de la bancomat ci cu card, fin'ca mi-e mai simplu sa burdusesc portofelul cu un plastic decat cu 3 kile de hartii fara valoare si deci din pix bani marunti cand ai nevoie de ei.

Drept urmare si concluzie doresc niste fisuri anale cauzate de becuri albastre celui care a avut sclipicioasa idee ca toleranta la plata cardului de credit sa fie mai stramta decat o virgina adevarata (daca o mai fi existand si n-o fi mit...)

viata part time

foto credit

Nu stiu cum se face dar in ultima perioada am avut senzatia ca ma invart intr-un leagan d'ala cu sfori, in care pana nu pui picioarele jos nu se opreste... din ianuarie am tras ca nebuna la birou si in paralel niste proiecte personale pe care am reusit sa le definitivez abia de curand. Si nu pot sa inteleg cum se intampla ca atunci cand stresul e maxim la unul din job-uri, se activeaza la maxim si la al 2-lea si cand unul e relache, al 2-lea e disparut. Este peste puterea mea de intelegere cum poate exista un asemnea timing dat peste cap in existenta mea.

Insa partea si mai stupida e ca odata incheiate proiectele simt lipsa zumzaielii din cap, a ideilor alergand ca nebunele si a solutiilor aparute noaptea in somn si puse in practica a doua zi dimineata. Mi-e dor de rush-ul ala cand stii ca ai un termen limita si toate simturile ti se ascut in asa fel incat nu poti respira decat dupa ce ai terminat cu totul si senzatia ca totul este gata, implinirea lucrului bun dus la capat cu succes. si culmea culmilor este ca am revenit la statul degeaba si uitatul la filme si am ajuns la concluzia ca nu mai este o chestie satisfacatoare...nici macar pentru pierdut timp aiurea. Cred ca tre sa imi gasesc un hobby de iarna rapid ca al'fel o sa ma sui pe pereti :) sugestii?

weight loss...

Cateodata mi-as dori sa am o trambulina doar pentru a experimenta senzatia de usurare pe care ti-o da zborul. Pentru a simti forta care te impinge in sus. Pentru a simti punctul de sustinere care odata ajuns jos, acumuleaza energia sa te si arunce in sus. Pentru secunda aia de inconstienta gravitationala pe care o ai cata vreme esti in aer. Pentru betia pe care o ai de la aerul de sus combinata cu acceleratia batailor inimii. Pentru ca odata ce esti in aer esti liber. Chiar si pentru cateva clipe, esti liber. Nu este nimeni care sa te apese mai adanc in namolul in care te scalzi, nu e nimeni care sa te tina de picioare sa nu te ridici, nu e nimeni care sa iti astupe gura sa nu urli. Nimeni care sa iti spuna ca nu e acceptabil ce faci si nimeni care sa se uite stramb pentru ca te bucuri de o clipa de imponderabilitate.

somn cu nasturi

legea lui murphy in ceea ce priveste somnul(constatare personala): intotdeauna cand ai o "plapuma" intr-un cearceaf cu nasturi, unul din nasturi - inevitabil - o sa iti ajunga pe langa fata si cand te trezesti dupa un somn de veci cu bale cu ditai gaura in frunte te intrebi cu ce neam de alieni dormi noaptea-n pat de-ti lasa semne atat de evidente si mai ales ce anume inseamna.

deci legea pe scurt. daca dormi si e sa fie nasture, e intotdeauna pe fata ta :))

existentiale

azi am fost asaltata de "da ce? nu stii?, muaammaa" si mi-a picat greu...

De ce ar trebui sa stiu jde nume de branduri de boarfe celebre? ma imbrac cu ce imi place si in ce ma simt confortabil, indiferent de eticheta?

De ce ar trebui sa fiu la curent si sa imi dau cu parerea despre tot ce misca in pseudo mondenitatea din romanica, daca este un subiect care nu mai intereseaza? Idem politica, miscari de strada, acta, afta, bafta, campanii de caritate pornite stramb, meetinguri pe teme care frizeaza macabrul ieftin, perpetuarea tampeniilor din link in link gen semneaza aici pentru...?

De ce ar trebui sa stiu si sa am tot ce e nou si hip in domenii ca telefonie, it, foto, muzica? Telefonul meu trebuie sa stie sa tina minte nr. de telefon, sa permita sa fiu sunata si sa sun si hai ...sa tina minte acolo doua chestii intr-un calendar...pentru ca nu am asa o viata sociala aglomerata incat sa uit de azi pe maine ce am de facut. Pot folosi si un pentium3, nu am nevoie de o racheta spatiala doar ca sa ma dau pe net si sa conversez pe facebook cu amicii. Pot sa fac poze la fel de bune si cu o sapuniera si cu un dslr.

De al'fel nu vreau sa fiu la curent si nici nu simt nevoia sa stiu dupa ureche orice 3 note emise de cineva si nici nu trebuie sa fiu conectata neaparat la pulsul unei case de discuri ca sa stiu ce imi place si ce ma face sa fredonez si sa ma faca sa zambesc si sa vibrez.

Nu stiu si nu inteleg de ce ar trebui sa imi incarc si asa obosita memorie cu inutilitati si prostii si de ce ar trebui sa imi upgradez constant bunuri pe care poate nici macar nu le folosesc. De ce sa nu raman la premiza "este ok ce posed" si inlocuirea bunurilor cand intr-adevar este necesara din toate punctele de vedere, nu doar pentru ca cineva a mai schimbat un surub undeva si a fost denumit Versiunea 7.1 in loc de 6 si restul lumii face temenele la altarul portii fabricii aluia.

Ma face asta mai putin om si mai putin cu un picior? faptul ca sunt ignoranta vis-a-vis de ceea ce nu ma intereseaza este un pacat capital? Sau pur si simplu uneori normalitatea deranjeaza...

nesimtirea farmaciilor

povestea luata de la un bun inceput este ca eu sunt mama bubelor. Daca nu exista cel putin o pata, excrescenta sau iritatie pe undeva, GARANTAT nu este ziua mea, e a altora.

Drept urmare acu vreo saptamana si un pic m-am trezit dimineata cu fata bomba, plina de pete rosii si cu nasul umflat de as fi putut fi insheuata ca si rudolph, la sania lui mos craciun. Isterie, programare dermatolog, consult, creme, vacsuri si buline. Dupa o saptamana, diferenta e ca nu mai sunt rudolph is doar vixen... nu mai am nasul rosu, dar in rest, e ca la jocul ala cu poke the weasel. ii dau in cap pe frunte si el iese in barba.

Astazi insa am avut controlul dupa o saptamana. Dupa un foarte calduros "cu foarte multa multa multa placere si placerea a fost de partea lui" am purces la farmacie. Neaparat la acea farmacie.
Gen, sictir. Ma duc unde vreau eu. Evident, prescrise medicamente care nici nu se gasesc cu usurinta si sunt si patimas de scumpe. Si prima tura si tura asta. Ca doar trebe si gura lor, medici, farmacisti sa manance, nu?

Si dupa colindat in vreo 3 farmacii dimineata asta ma crizez si ma duc la cea recomandata de nenea doctor. Ca doar n-o prescrie de nebun medicamentele pe hartiile de la ei, probabil trebuie sa le aiba. Dau cucoanei hartia, butoneaza 2 clipe si spune 45.80. POFTIM? 45.80. Un tub de crema? Da. Ok, multumesc, NU cumpar, este mult prea scump. Pana mea. Dupa ce ca la farmacie te duci doar cand esti mort, te doare si te ustura, te mai si jupoaie de bani.

Si plina de draci pornesc spre birou, evident, google si farmaciile online. Surpriza! Pe net medicamentul respectiv este intre 23 si 28 de lei. Acelasi gramaj, aceeasi cutie, etc. Si stau si ma intreb acum crizata. WTF? Medicamentul meu, cu tot cu taxele postale, adus pana la usa nu face mai mult de 32 de lei. Cum cacat o farmacie poate avea adaos 100%? Ce e aia, crasma in poiana, hotel de 5 stele lux?

concluzii genu' lebreanu!

azi am constatat povestind cu niste buddies despre carti ca in ultima vreme romanele "cele mai citite" contin dragoni. Pana acu vreo 3-4 luni, cele mai citite erau cu vampiri. plm, realitatile sunt atat de triste incat ne sinucidem citind romane fantasy?
trist, foarte trist...sau in fine, tot e bine ca citim nu? :))

Nah, de final

ca cica tot is sarbatori, nu va urez nimic deoarece e criza si cica asa e politically correct.
fiecare face ce poate.
sa ne "vedem" sanatosi la anu'!

De ceee?

Oare de ce a trebuit sa merg azi in piata? si mai ales DE CE a trebuit sa cumpar praz?
De doua ore stau si salivez abundent, cand miasma lui vine si ma gadila la nas. Si toate astea doar gandindu-ma la niste rosii tavalite si bine strivite, la doua-trei felii de castravete sarat bine, la o bucata de praz taiata rondele si frecate intre degete sa se desfaca precum inelele, la cateva cubulete de feta trantite in niste seminte de in, la o impreunare cuviincioasa intre balsamic si ulei de masline, busuioc si zahar. Amestecul asta trebuie neaparat garnisit cu niste fulgi de porumb crocanti iar pe deasupra la toaaaate astea cateva rondele de ardei iute tocate marunt.
deci! Oare de ce am fost sa iau praz? si oare de ce la fiecare aroma de leguma imi apar in cap diverse filme cu legume facute asa sau invers sau viceversa. OF. m-am saturat sa fiu sclava papilelor gustative!

ma sufoc

Am senzatia ca totul incepe sa imi ramana mic. Fie ma dilat proportional si nu ma mai incape, fie am inceput sa sufar de claustrofobia sutienului si-a sosetelor care ma strang de ma lasa fara aer. Mai respir doar din doi in doi. Nu gasesc o foarfeca sa tai ce ma strange de gat. Cred ca este prima data in multi ani cand am venit din concediu fara chef de reintalnit cu munca. Am din ce in ce mai tare senzatia ca este timpul de o schimbare radicala, satula fiind de lucruri pe care le fac repetitiv, fara nici o noima, fara nici un strop de creier folosit in proces. Totul este doar un nesfarsit sir de miscari mecanice care implica asezat pe scaun, cascat ochii in doua monitoare si facut aceleasi chestii zilnice. Fara nici un rezultat notabil, fara nici un ecou ulterior. E ca si cum as croseta sosete invizibile pentru un miriapod care nu vrea sa le poarte. Insa probabil e doar depresia craciun, depresia intors din concediu la aceleasi mizerii, depresia taskurilor idioate si neexplicate pe care trebuie sa le prinzi din zbor, desi creierul tau inca e in concediu de 2 saptamani si nu isi doreste sa iasa din starea aia de copil infometat care sta in fata unui castron cu lapte care nu se termina niciodata...

Concediu...

in dulcele stil romanesc.
Daca nu raspunzi la mail, esti pe mess, daca nu esti pe messenger, te gasim la telefon, daca nu esti nici la telefon, te gasim noi, 'te dracu..nu e lumea asta destul de mare sa dispari de pe harta.

Dar daca esti in concediu si mai stai pe net, ca deh, poate mai ai si alte obligatii, e ca si cum, pana mea, esti disponibil pentru toata lumea ca si cum ai fii ramas la birou. Douaj de ferestre de yahoo/skype/msn cu cate unii care au nevoie de asigurari speciale ca DA, acolo, de acolo si dincolo trebuie puse, desi au arhive in care s-ar putea uita si-ar pierde mai putin decat sa imi explice mie ce probleme au, sau au futute de guidebooks, facute pas cu pas de pana si un necunoscator ar putea sa le faca munca cu ochii inchisi.*

Ca sa nu mai spunem ca ar fi trebuit sa stie dupa niste ani de munca pe acelasi peron, DAR de ce sa isi futa directia la neuron cand pot sa il agite doar pentru chestii personale, la birou/acasa sunt destui prosti care pot fi stresati astfel incat sa ii faca viata mai usoara. Dar nu, de ce sa nu inghiontim magarul, sa nu cumva sa adoarma da-l dracului. Ca doar de aia il platim, sa stea treaz si pe baricade. Si daca e mort si daca e viu.
I own his fuckin' blood, cu carte de munca!

*aici e vorba de aia care au nevoie de tinut de mana pas cu pas pentru orice cacat.

dimineata pe racoare..

Este adevarat ca am cam ajuns sa scriu doar atunci cand mi se pune cate ceva pe pateu, ce sa faci, viata-i grea si timpul se contracta. Nu mai am vreme sa scriu recenzii la ultimul meniu din bistro si nici sa comentez ca sticlele de cointreau sunt la niste preturi de iti vine sa te internezi la dezintoxicare inainte sa fii intoxicat. Mna, astea-s micile mizerii ale tranzitiei si micile mizerii ale unui salar indecent. La totz ni-i greu.

Insa exista taica o categorie de grobieni, pentru care nimic nu e greu. I s-o pus pata sa isi ia masina, isi ia masina. Nu conteaza ca tatal lui a ramas fara maina si picior de la 16 ani deoarece n-o inteles ca cu ciocanul dai in cui, iar dexteritatea lui ii joaca feste si in loc sa nimereasca cuiul a dat cu ciocanul si in mana si in genunchi de a trebuit sa i le extirpe de la 0, pentru ca daunele erau iremediabile conform casco body 1.1.

Deci, contrar tuturor semnelor de punctuatie cat un bloc de 10 etaje ridicate de toata lumea, acest personaj cu 3 maini stangi se hotaraste sa devina sofer. Probabilitatea maxima, conform geneticii, este ca si acest personaj sa fie tot atata de abil ca si inaintasii sai, pentru ca dupa cum spunea un nene indian simpatic ieri intr-un video de pe la nushcare TED, evolutia darwiniana are nevoie de ceva timp. MULT timp.
 
Deci morala acestei introduceri este: avem una bucata de mascul tinerel cu caciula trasa pe ochi, una bucata peugeot, o blonda bob in dreapta - probabil in extaz ca babuinul ei are masina si-o duce la munca.
Se da una din soselele patriei, stupefiant, de data asta bine asfaltata. Un semafor verde pentru circulaciosii care vor sa faca stanga. Si deci lumea face stanga frumos si ordonat, in unghi de 90, ca furnicile. Totul pana la momentul in care taica cu peugeotul verde se hotaraste sa joace un soi de biliard, adica face 90-ul dupa care se hotaraste brusc sa ia bordura gen manta virtuala si sa se infiga totusi pe banda 2, ca deh, banda 1 e pentru loseri.
Nu imi pot imagina cum si-a explicat el manevra in creier, avand in vedere ca in fata mea era loc cat sa bagi o conserva d'aia de carne ovala pe lung, dar a zis, uat da fac...da-i dracu' au si ei frane. Trage de volan stanga si dupa aia pune luminita de virat. Cum ca...baa..atentie, manevra de smecher. Norocul meu maxim este ca nefiind grabita n-am dat pedala sanatos dupa ce am trecut coltul intersectiei si in plus ca domnul din spatele meu a fost pe faza, ca al'fel ieseam de acolo cu fusta masinii sifonata si in fata si in spate.
Mno, evident ca in secunda in care mi-a taiat verdele fata mana s-o infipt reflex in claxon. Lucru care l-o ofuscat pe mitocan. Initial aprinde avariile, gen, sorry, dupa care baga o frana de se opreste cu scartait de roti in mijlocul bulevardului. Si sta. Coloana in spatele nostru destul de sanatoasa, ma uit in oglinda, semnalizez dreapta si ies pe banda 1 cu gandul mna, dumnezeu cu mila..cine i-o fi dat carnet, etc etc. Dragut este ca s-o hotarat si el 3 secunde mai tarziu ca i-ar place pe banda 1 deci, calare peste mine. In momentul respectiv mi s-o pus pata maro, apasat pedala in podea si dunga taica, fin'ca nu mai era loc de intors.

Acum stau si ma intreb. Soferii au senzatia ca daca pornesc semnalizarea lumea tre sa se imparta in 2 sa le faca lor loc cam ca evreilor la marea rosie? Si ca toata lumea este atenta, ajunge doar sa iti vada tie luminita si se opresc toti sa iti faca loc? Nu e de datoria ta, conform legislatiei sa te asiguri si cand esti SIGUR ca ai loc sa faci manevra in conditii de siguranta si pentru tine si pentru participantii la trafic sa o faci?
Si mai ales, cand o dai de gard si esti constient de asta si esti apostrofat sonor pentru asa ceva nu doar de unul, TOT TU faci pe niznaiul si esti jignit si pui frane si incerci sa te sui pe cei din trafic?

Nu stiu, or incerca ei sa faca fluidizari in trafic, sa scape de semafoare sa faca covor asfaltic de nushcare, dar frate, pana nu scot politia in strada sa isi faca treaba si nu cresc simtitor amenzile, cacaturi de genul o sa tot existe. Pentru ca asa suntem noi, daca unui pulifric i se pune pata, ce conteaza ca infunda un bulevard. Ma-sa l-o facut proprietar!

viata pe net.

Am cam inceput sa ma satur de mijloacele astea de poluare in masa...ca de informare/socializare nu poate fi vorba...avand in vedere ca toti ne dam +1 si like-uri si cam atata. Nu poate fi vorba si de un da, bine, excelent, fantastic fenomenal, ce faci, traiesti, etc. Un like inglobeaza orice fel de comentariu. Chit ca e pozitiv sau negativ. A crapat nushcare. Like, mi-a fatat pisica, Like. Viata asta e un maaare like. Dislike catre voi like-rilor.

Asta dupa ce azi cineva s-o gasit sa dea like la cel putin 40 de poze individual, la cateva secunde, de mi-a umplut mailul de notificari de nu mai apucam sa le sterg - nota bene, se poate renunta la notificarile pe mail YEY!  Totusi am scapat 5 minute sa ma intreb ce papanash muncesc oamenii astia de au vreme sa scurme atata prin pozele pe care le strangi ca soarecu in fb.

Sa continuam...am divagat....nu mai este nevoie sa dam un telefon, sa ne vedem fata in fata, stim totul despre tine, ai fost in concediu, cu cine, cu ce, de ce, ce ai ingurgitat, de unde, si cu ce ai stropit tot. Muama ce s-o ingrasat purcica, uite colegu' de munca in chiloti. Fantastic. Like! Stiu tot, inclusiv cate fire de par ai in alunita aia de pe buric. Nu exista o limita a decentei. Pui poze cu tine topless langa urmasii tai fara sa te gandesti macar o clipa ca poate nu vor sa iti vada toti bubele, atarnaturile si alte bataturi de soi, ne explicati cadru cu cadru cum ati facut voi baita in mare si cat de tare v-o scazut viermisorul in timp ce. Ca sa nu mai comentez de pozele cu copii, cate 30 pe zi cu: aici x a facut cacutz, aici alearga pe strada, aici se joaca cu jucaria aia cu care enerveaza vecinii, aici doarme, aici regurgiteaza...etc. Nu mai comentez despre pozele cu taticul cu scule/televizoare/telefoane de milioane bune si copilul cu dinti stricati de mi-ar fi frica sa il vad seara pe drum, zambind nonsalant in fotografii la metru.
Fratilor mamica voastra v-o invatat ce e bine si ce e rau cand erati mici...uitati cum se practica?

Culmea culmilor a fost azi, cand o cunostinta, studenta pe la oareshce scoli de bube medicina s-o hotarat sa puna pozele "pacientilor" noi nascuti pe facebook. Cu acordul...da la ce ai nevoie de acord? Asta e, iti fac copchilu' faimos, ca vrei, ca nu vrei. Tre sa ma vada lumea cu stetoscop, privire culta deasupra ochelarilor si cu halat.

hai like, like!

L.E. Numa bine ce am terminat asta de postat, am bagat o baie si iaca ce apare pe net:

Nu conteaza al cui e copilul si nici ce fatza jenata a avut cand i-o facut poza, am preferat sa-i trantesc un patrat negru deasupra...insa frate....mama lui comenteaza: "moment unic...uraaa" WTF?!

vacile polueaza, da o sa lacrimati voi la toamna-iarna!

nu mai stiu cine imi spunea zilele trecute ca am cam ajuns sa scriu doar cand ma zgandara ceva la lingurica. Frate, true!
Avand in vedere ca s-o racit vremea si ca e sucita ca o pitipoanca la piscina - cand cu curul cand cu fata -  am zis ca ar fi indicat sa incerc sa imi caut niste botine, un pantof ceva, in care sa nici nu ma coc dar nici sa imi inghete cracii, caci deh, la munte nu e bucuresti, deci dimineata la 9 e cam frig taica!

Asa ca ieri am fugit de la munca si-am dat o raita prin magazineeeee...mirific ca intotdeauna. Adicatelea gunoaie si in functie de locatie, gunoaie scumpe. 99% din incaltaminte este textila, pute de iti muta creierul, probabil de la criminalele chimicale cu care ii tratata - insa fratilor INCLUSIV la minunatii aia cu preturi genial de mari gen benvenuti si il passo se vand aceleasi chestii. Marfa e la fel peste tot. Preturile difera in functie de brandul ce o vinde, ca marfa e toata made in happy asia. Aceleasi carpe poti sa le iei cu 60 de lei de pe la al'de leonardo sau poti da 6 milioane la passo. dah. dilematica uzuala, cu ce is mai buni o pereche de chiloti de 350 lei de la unii fata de unii de 20 de la altii. fitze tata!
pana la capat nu inteleg care-i sparla..incaltamintea de piele e moarta? nu se mai sacrifica vaci, cai, oi, miei? Ne plac doar chestiile facute in china de negrii mici mancatori de orez? nu mai produce nici o fabrica de incaltaminte locala, chit ca e la preturi astronomice?

Nu stiu, dar viitorul cert e ca in curand totul o sa miroasa a branza frantuzeasca, fara sa fie nimic al'ceva decat un stol de domnisoare incaltate de mainile unei chinezoaice mici.

despre bucatarit...

azi citeam undeva o reteta de facut galuste cu prune, the real shit galuste cu prune nu asa. Citesc blogurile "alimentare" de amuzament, mai ales cand sunt scrise de fitosi care in loc sa spuna tarta cu zmeura o declara crisp framboise sau alte aberatii despre care am mai discutat pe FB cu colegii de suferinta.

Azi am reusit sa ma scarbesc cu totul. Oamenii astia in loc sa faca bucataritul distractiv si sa invete oamenii tips&tricks sa ii atraga sa faca chestii - cum face hadean de exemplu- le fut directia maxim, fara nici un suport logic si evident al ideilor.

Sa dam un exemplu:
in familia mea se fac galuste cu prune - varianta ungureasca - de cand imi pot aduce aminte. Si in general galustele cu prune/caise erau mancarea facuta cu pireul de cartofi ramas de la pranz/cina. Am facut galustele astea cu prune izbind cartoafele de oala cu mixerul, blenderul, furculita, telul, egal. Azi tatuca am aflat ca structura moleculara a lu' taica amidon in unele case nu mai poate suporta decat sita cu gauri mari de la masina de tocat. Snob amidonul asta frate, mai ales cand nu e sustinut de nimic concret sau stiintific in spate.

" masina de tocat carne e importanta deoarece daca zdrobiti cartofii cu mixerul sau manual, pasta rezultata nu va fi la fel de buna (cred ca are de a face cu structura amidonului care se distruge la mixer si nu se formeaza cum trebuie la zdrobitul manual)"

Asta imi aduce oricum aminte de isteriile femeilor despre cum se face:

sosul olandez - again, alta aberatie tot pe blogul aceluias individ pe blogul altui domn, care explica munca titanica ce precede amestecatul a 2 galbenusuri fierte cu smantana...

maioneza - care se stie din mosi stramosi ca trebe descantata de shapshpe virgine care amesteca cu lingura exclusiv de la stanga la dreapta si dupa ce ingredientele au stat toate la purificat de salmonelle la temperatura camerei cel putin x-shpe ore si in care uleiul se picura frate cu cea mai sensibila pipeta din instrumentarul unui chimist. aberatii totale.

si ca sa adaug un soi de hai sictir la facutul maionezei in general, va prezint metoda flawless:


Cretinatatile de genul celor de mai sus mi se par doar niste indemnuri clare spre du-te frate la fast food, de ce sa iti futi creierii in bucatarie, e greu, e dificil, e naspa, doar "the choosen ones" pot freca albusul spuma...

muriti bai snobi rotunzi in bezna! /exista exceptii de la aceasta bezna, tocmai am aprins un bec pentru un domn blogger :))

lectie mica despre lenjerii

Dragele mosului,
exista in vietile voastre acele zile deosebite si speciale cand, vrand sau nevrand, trebuie sa scoateti de pe voi ilicul crosetat din lana pura, chilotii cu manecuta si sa va imbracati frumos, caci deh, e eveniment...
Sh'apai cum stati voi asa si sapati in dulapul cu borfet si decideti sa luati rochita aia super mulata din dulap si pantofiorii cu ciripei, mai dati un ochi in ligheanul cu lenjerie si luati a 2-a pereche de chiloti, nu pe prima la care v-ati gandit si sutienul ala care nu va face spatele sa arate ca o pereche de buci...

Acum, explicatie pe larg. In weekend am fost la nunta. Pe langa luciosenii si sclipiciosenii toaata lumea larga a venit cu mulaciosenii. Nu dezbatem siluetele cu pricina deoarece este futil, discutam insa despre neamurile de budigai prezente:

1. Rochie mulata din bumbac, chiloti tanga - insa cred ca erau cumparati pe vremea cand avea cu 15 kile mai putin, deoarece aspectul era in felul urmator: Umeri, ceva sani, portiune dreapta ca la salam, strangulatura groaznica de @5cm, ca la carnat, fund, picioare, restul...
gen asa:

-big nono!
2. Rochie mulata prin care se vad in relief ciucureii si dantelutele de pe chilot... -so-so nono!
3. Chilotul gen bunicuta, la care ii poti defini pana si textura si procentul de elastan gen:

-Huge nono!

Despre alegerea sutienelor care pentru un pic de "up" la push sapa transee in suncile de pe spate, zau nu mai pot comenta nimic...

Deci lectia de azi spune asa... Dragele mele, lenjeria nu tre sa fie instrument de tortura ci din contra, doar o adiere ce imbratiseaza corpul. Elocvent, nu?

post nerecomandat minorilor...

dom'le..azi am o dilema demna de ficatzel/lebreanu/yokko..de fapt o am cam de sambata, dar am zis ca nu e de dezbatut in weekend ca n-am cu cine.
si plus de asta am fost acuzata ca am dat-o in bombonisme asa ca warning! Post nerecomandat minorilor pana in 7 ani, ca dupa aia stiu sa injuuuure mai bine ca noi restul.
No, amu dilema ca sa nu mai lungim ciorba cu bors de limba:
De ce dom'le, DE CE? Cele mai dese injuraturi is legate de mama.
Cele mai uzuale:
Fofo - a mamei
Cristosii si Dumnezeii - ai mamei
Mortii - mamei
Crucea - mamei
Biserica - mamei ( nu luati in seama apropierea de religie, e doar o variabila)
You name it - a/al/ai mamei..

De ce nu se injura si de stromeleagul sau outele tatalui? si el a dat material genetic la plod si el are fro doi sfinti si arhangheli..
deci? ce va luati ba doar de mama?