18.3.13

la omul sarac...



dar mai ales neatent si cu vaca...nici boii nu trag :))

Ieri seara am pus sa fac un piure de cartofi care sa mearga voiniceste cu bucatile de cotlet care sfaraiau in cuptor in niste usturoi si vin. Si curat tacticoasa cartoafele, le spal, tai, fierb, scurg...stiti voi d'astea. Incalzesc laptele si scot blenderul care ii si pe post de mixer, pun o tzara de unt in oala si bag fratica blenderul in el fara sa fiu atenta c-ar fi trebuit sa aiba capatul cu tel. Ma prind la un moment dat, insa deja era tarziu. Piure-ul meu era deja varza. Dar cred ca mai repede ciorba de varza.

Citisem undeva la un moment dat ca nenorocitele de particule de amidon daca is violentate prea tare in urma amestecului lasa pufosenia deoparte si se apuca de facut o chestie gen aracet, dar no, ca un atoatestiutor am zis, neeee, nu exista, e ca la maioneza. Well, exista! Intr-un final am decis totusi sa pun laptele, am mancat asa, ca bun era, doar ca nu era pufos.

Mno, azi am decis - invatata de acasa, evident - ca din restul de cvasipiure pun sa fac niste "putisoare" le spunem noi. In fine, is de fapt invelisul de la galustele cu prune, la care poti folosi cu brio cartoafele ramase nemancate de cu zi inainte. Suflec manecile deci, pun si prajesc niste pesmet, mai gadil nitel aragazul sa faca si niste apa fiarta, arunc doua oua peste amidonul meu neastamparat, scot cutia cu faina din dulap, era plina ochi, zic...pfuai...rotund! O sa iasa belea.

Pun o portie de faina peste aluat si amestec. Hmm, cam putina. Mai adaug cu spor, aluatul meu in loc sa se invartosheasca, devenea din ce in ce mai apos. Mama lui! Mai adaug cata faina era in recipient si zic no...daca nici cu astaaaa...apai sa vezi scandal. Mai misc nitel pesmetul si intorc ochii spre cutia cu faina.  Si-mi trag o palma de-a lungul pe frunce, cat mi-i de lata! Apai mnezei si mnezei, am pus in sarmanul aluat de putisoare nu mai putin de juma de kil de zahar pudra, pe care il achizitonasem pentru niste creme de care n-am apucat sa ma mân la deal sa le fac. Alba era faina, alb si zaharul, recipientul cu capac portocaliu? Biztos si allalt.

Sh'apai am zis iara...nooo, de acu, daca n-o iesit bine de la capat, fuke-i o cruce si lasa-l asa si da-l la caini, ca din experimente d'astea se poate face moarte de om.

si ps. de azi cutiile mele au etichete frumos, ca la mama acasa, ca stie ea ce stie!

L.E. Cum nu-s cu toti boii acasa am decis...se face frate, ce ma-sa!