19.1.15

Cum sa te distrezi venind din vacanta



Te manca-n cur sa pleci in vacanta?! Excelent, permite-ne sa iti explicam cum sa te scarpini cu brio, astfel incat sa iti treaca dracului ideile nationaliste si de cheltuit leafa cu firmele din rumanica, de crescut PIBul si alte kkturi si sa incepi din nou sa ii scuipi cu spor pe cei ce ofera servicii in si din romania.

Se dau urmatoarele detalii: pleci spre vacanta, ajungi in otopeni, lasi bagajul frumos, nu stie nici dracu ce ii ala eticket si rezervare online, ce pulica, vrei sa stabilesti tu unde stai?! Ntzzzz eu firma zburatoare de romanica fac asta pentru tine, ce muschiul meu?

In fine, le tragi niste carne la galeata si mergi sa te verifici xray style. 

Doar ca ce ma-ta romane?! Esti la tine in tara! Mars in mortii tai si stai la coada, ca eu organul nu am chef de munca vineri la pranz, plm. Ceeee?! Eu is aici sa iti dau tavi sa iti pui chilotii? Ba sulicaaa da tu stii cine-s io?! Mars si ia-ti singur tavile din zona de dupa masina de scanat, ce mama dracu! Eshhh, ce daca ratezi zborul?! Melcul meu e secsi si stie cum sa se miste cel mai optim ca sa nu consum caloriile pe care le-am crapat in mine de revelion!

In fine, imbarcam, plecam, ajungem, in 3 secunde eram cu pasaportul verificat automat, bagaje scuipate pe banda, tai-o ba si nu imi mai manca aerul meu de aeroport eficient si bun.

Se termina vacanta! Ajuns la terminal?! Vrei sa lasi bagajul? Pleosc atitudinea de roman, desi vorbesc limbi straine: Ahh, veniti peste 10 minute, nu ne merge sistemul.... "Nu inteleg ce doriti sa ma intrebati", "domnule la fiecare zbor trebuie facut checkin online, nu puteti zbura cu orice hartie".

Ahhh, nici acum, nu merge sistemul, fmm lui!!  Ok, facem biletele manual, unul cate unul, ce checkin online, ce bagaj dropoff automat, mumu baaa! Stai dracu' la coada si rabda!! Ce iti arde sa pleci ianuarie de acasa, nu stii ca e iarna?!

La ora la care deja trebuia facuta suiala in avion, retarzii inca scuipau bilete intreband la fiecare 3 secunde un supervizor ceva prin meniuri. Ce daca plecam cu o ora intarziere, crezi ca cu noi te poti grabi?

Se vehiculeaza ceva escala pe fundal... Pe bune? Pana mea. Am cerut zbor direct, what the fuck?!?!

Cand avionul era deja incuiat bine si se pregatea de rulat pe pista aflam, de la o voce suava de stewardesa, cu stupefactie, ca mergem o fuguta la frankfurt intai, ca ce cariciul meu imi pasa mie Tarom de planurile voastre? Ca aveti conexiuni, ca aveti de mers mai departe? Ca aveti bookinguri sau va asteapta prosti prin aeroporturi? ne bagam pixu-n planul tau!!

Si ia un pahar cu apa, ca doar ce dracu' poate ti s-o uscat gatu' de la atatia draci si injuraturi in barba! Tanti stewardesa toarna apa ca la picnic "na pahar, stai sa iti torn apa deasupra pantalonilor si tabletei lu' nea caisa care a avut ghinionul sa stea la margin".

In fine, apa dorna e buna, ca sa nu spuneti ca is chitibusar!

Dam cu rotile in cimentul de la frankfurt, pauza 45 de minute sa vina pasagerii carora li s-o futut avionul pare-se... Sau sa fie vorba de underbooking si sa nu mergem pe minus mai plusam o statie.

Deja se vehiculeaza diverse scenarii, asta in timp ce stam in cancer la -1 cu usa de la avion larg cracanata conform procedurii. Stewardesele, dupa niste carne aruncata discret de un nene care a coborit la prima sustin ca s-or defectat 2 avioane asa ca tre sa facem pe rata de intorsura buzaului prin europa...si no, absolut clar ca dupa ce au urcat restul de pasageri nu s-or facut decat vreo cateva double booking&shit... Dar no, firma operatoare din romanica! Vivat Tarom. Aceasta firma, de mandrie nationala care e ca trenul de dragasani numa ca fara semintele de floare.

Pana acu nimeni nu ne-a intrebat macar de sete, d'apai foame, nu ca trebuia a fim in aeroport la 7,30...Noroc totusi ca al nostru capitan Draganica, jos palaria domnule, este un artist si a zburat absolut ireprosabil pana la capat! 

Ps. Nu ca imi era foame de lup si as fi mancat si o talpa de bocanc, insa pana si sandwichurile infecte de la lufthansa cu margarina taiata felii or fost mai bune decat puiul cu masline si paste fierte de se faceau orez in furculita cand incercai sa le ridici... 

Ce drac se intampla fratilor cu Tarom? Inainte erau mama modelelor la potol si servicii... Acum? Pana si cafeaua ii un jacobs kronung ametit cu apa fiarta, pe care sa ti-l faci singur....







7.1.15

cum sa termini dintr-o miscare dihania din dotare



Dupa cum v-am mai povestit mi-am luat potaie la casa omului, no, asta dupa ce am decis bine si da si nu si plus si minus, ca nu lasa par, ca ma-sa ii cuminte si ascultatoare, ca ii micuta si-o pui una doua la papornita si fugi, no, rasa isteata si usor educabila, curajosi, etc cantarita la kil si suta de miimi de gram decizia. Booon.

Si prin urmare vine bestia acasa...si manca, doarme, pi/ca (xcuse meh french), jucat pana crapa ficatu-n'transa si inca un pic in plus de zgandareala cat sa vada daca invie. Zic eeeh, copilaria noo, toti am fost bolunzi cand eram mici, isi revine ea...no

A ajuns la un an jumate trecut, e tot mica, tot bolunda, tot nu da cu pletele-n populatie insa si-o pastrat si alte bune obiceiuri: trezit dimineata cand crapa primu' cocos, alergat si jucat pana crapa si fierea nu doar ficatul cu arunca-mi jucaria, sar in sus, alerg coada, ma dau peste cap, te bazai si frec pana mori, abuzat insistent de jucaria de plus cea mai mare la moduri xrated si seara la ora de stingere mai ca ar da o verificare pe deasupra si pe dedesubtul plapumii sa nu miste nimica in front, ca deh, daca misca deja este un declansator pentru o noua criza de joaca si sarit, topait, impuns, muscat si limbosit.

Sh'apai bateriile ei nu se termina nici  dupa ce o dus un drum de poiana pe jos cu frac-su alergand si agatand iegarii de alergat ai turistilor masculini pe la gambe, nici urcat dupa ciuperci pana in varful cel mai inalt. Pur si simplu cvadriplu duracell. Alearga cu o viteza de iti crapa capul si mai vrea si mai poate si nu oboseste. Se ascunde, alearga, tzopaie dupa nepotica mea, n-are nici o gara, deja are rezistenta sporita.

Bai fratica, da cand o iei de mustata si o duci 8h la birou, seara e NAUCA, se aseaza si doarme pe primul loc care ii seamana a "aici e acasa". Deci iaca! Pana si potaile sunt terminate daca le pui sa "munceasca" intelectual :))



ps. azi am luat-o la birou pe unde a frecat-o cu mandrie...ce face acum? COMA. Nici macarea de seara nu i-o trebuit :)))

6.1.15

La multi ani!



Incep prin a face un mea culpa. Sunt prinsa in destul de multe cat sa nu mai apuc sa fac nimic din ce mi-ar place, de genul sa scriu aici. Nu ca s-or intamplat multe, dar cred ca cu japca am devenit mai moderata :)) si prin urmare motorasul ala plin de draci nu ma mai impinge sa scriu doar de dragul scrisului, dar promit ca o sa incep macar 1x pe luna sa scriu povesti, daca nu amintiri din copilarie :))
Si cu asta va doresc un an nou plin de liniste, soare, fericire si bucurii, plus fiecare ce are nevoie prin ograda!

27.11.14

dã vis!



In ultima vreme ma mananca talpile ceva greu de imaginat. Desi iubesc ciupercile nu este acesta cazul ci dorul de duca, insa din pacate de la concediul din vara am cam fost legata de glie.

Insa se pare ca totusi subconstientul lucreaza, asa ca azi noapte am decis sa plec. Mai exact de doua ori.

Desi eu is o persoana d'asta organizata, care isi face geanta din timp si isi ordoneaza lucrurile din start ca sa nu uite nimic si sa aiba totul acoperit. No, azi noapte stateam in gara sa plecam in Suedia cica (Lie, vezi ca vin :D:D). Cu trenul. Au fost luate biletele - ca aveam o insotitoare si s-o ocupat ea de asta, asteptam sa ne suim in tren, cand constat ca nu aveam cu mine nici pasaport si nici bani. Nu ca as fi avut valiza, dar no, era mai grav ca o sa raman la granita, nu ca nu am cu ce sa ma imbrac.

 Soc si teroare, mai ales ca trenul statea sa apara. Am explicat insotitoarei ca am luat plicul cu acte, doar ca nu exact actele care imi trebuie iar neuronii mei deja faceau conexiuni pe cine sa trimita sa produca bani pe langa gara si sa fuga la ai mei dupa acte. Insa panica! Si o fost un moment d'ala cu oai-oai-oai-oai ca in filmele in care apare killerul prima data - pasapoartele nu erau la ai mei, ci la mine acasa, fro 15 km de gara. Mbon. Se decide ca nu mai plecam azi si se pare ca se rezolva oarecum sa ne fie returnati banii. Nu stiu cum, a fost un moment la care nu am participat activ fiind prea ocupata sa ma injur bine ca is o dezordonata de mare angajament.

Momentul urmator a fost ca na, daca n-am plecat azi, las ca plecam maine, ca s-or gasit bilete de zbor. Ziua cu pricina a zburat zburand zburator si ma pomenesc din  nou, tura asta cu o valiza mica pe undeva pe la gara. Ce drac cautam iar la gara nu stiu, mai ales ca spusesem ca mergem la aeroport, dar asta nu conteaza(da, Brasovul de acu 2j de ani avea aeroport). M-o uimit faptul ca gara arata ca atunci cand eram copil. Mult tapsan verde, linii de troleibúz, mult spatiu in fata garii pe care erau multi turisti si homelesii laolalta, nu parcari si tone de masini. Apare si doamna cu care trebuia sa merg, cu biletele in mana, eu iar rrretard mode, venita fara pasaport si fara bani.

Era ca si cum ar fi fost ziua cartitei. Tura asta avand mai mult timp liber inainte de imbarcare am decis ca fug acasa, ca ma-sa-n cur, nu exista asa ceva si ca eu tre sa plec in vacanta. Drept urmare traversez strada si ma opresc in statia de bus sa iau un taxi. Doar ca nu erau. Vad un taxi cu o cucoana la volan, dau din maini isterica iar ea imi face semn ca se intoarce dupa ce lasa clientul si mergem.

Mbon. Mi-am tot intins gatul dupa alt taxi insa nu a venit si apare cucoana mea, cu o dacie 1300 d'aia in care ti se pravalea scaunul din fata peste genunchi in spate. Ma strecor oarecum in spate si ii spun aproape inecata de stress, agitatie si emotie, ca tre sa ajung pana acasa in noua si apoi inapoi la gara in mai putin de 30". O intreb daca crede ca se poate iar ea raspunde ca incercam. Bai si erau bulevardele goaaaaaaaaaaaaaaaaale ca o un bebelus iesit de la dush.

 Deja imi faceam sperante, imi imaginam ca alerg trei etaje pe scari si iau pasaportul din dulap si fug inapoi si ajung la timp sa fac checkinul si sa plec. Eh, deja incepusem sa ma gandesc ca totusi poate se poate.

Doar ca doamna a decis s-o ia pe stradute, deh, taximetristii-s curve si in vis. I se infunda straduta, intra intr-un sens unic exact invers decat directia de mers, merge cu 30 la ora, ca is multe masini pe stradute si ii ie frica sa nu le loveasca. Nu ca pe mine nu ma lovise apoplexia deja. Si avea un stil de condus intoarsa cu trei sferturi de corp spre client, fara sa se uite pe unde merge, frana in ultima clipa cam cand i se parea ei ca a ajuns la capatul stradutei insa fara sa se uite...

Cert este ca dupa ce a intrat in al treilea ambuteiaj pe stradute am clacat si m-am trezit sarind in picioare si urland blasfemii despre femeile incompetente si uite asa nu am ajuns sa plec spre tine Lia, nici azi :))))))))))))))))))))))



6.9.14

the lower...



Cum ma plangeam zilele trecute ca existenta mea este trista si despaduchita, s-o hotarat mama natura sa mi-o traga :D

Miercurea e ziua de plimbat potai in grup si deci dupa capul meu ar fi mers niste eclere. Mbbboooon. Purces la facut aluat. Rezolvat, doar ca trebuia racit. Pus dopul la chiuveta din bucatarie, pus 6 dejte de apa congelata in ea, pus oala, plecat cu cortul in camera ailalata sa mai deretic una alta inainte de musafiri.

Aud ceva curgand. Plm, am zis in capul meu wtf doar am inchis apa. O inchisesem, doar ca ea curgea pe sub levierul robinetului, printr-o fisura ca un zambet de motan prins in smantana, adica de la o ureche la o ureche. Cristosi, mnezai, inchis apa, rezolvam alta data cu scurgerea ca deja sunau telefoanele ca la balamuc sa ma dau cu potaia jos.

Dupa 3 zile de spalat vasele in chiuveta de portelan de la baie (cu creme de ciocolata si ciorbe, ca doar is harnica nitel) - care de altfel e de doua ori mai mare decat chiuveta din bucatarie, ma decid ca ar fi vremea sa imi caut oole si sa rezolv problema, masculii familiei fiind plecati cu sacosha la tara si la mare, deci kanci ajutor specializat.

Cautat un robinet, cumparat, mumu scule. Mers la vila familiei si imprumutat dupa scotocelile de rigoare o cheie franceza si un papagal, am zis no! Acu nu mai ai scuze.

Ajunsa acasa dupa o caldura topitoare am zis, nah, sa ne facem instalatori. Luat o bere din frigider, jeansu' cu talia joasa era deja in recuzita, am zis nooooh, "sho pi iei". Si-am purces la a-mi arata zambetul de spate de instalator.

Dupa ce am stat cu nasul in ceapa si cartofi pana am desfacut racorduri si piulitele de fixare de la aia veche, decid ca nu e momentul sa fiu lenesa ci ar fi indicat sa si scot ce e sub chiuveta, ca deh, is io mica, dar chiar nu incap corespunzator...
apoi filmul a mers asa:

Pus inamicul pe masa, montat tijele, desfacut bere, scos cheia franceza si papagalu' la vedere, o gura de bere...inspectat cele 2 piulite, si 2 racorduri...o gura de bere, scos mortul cu totul din chiuveta, o gura de bere, scos robinetul nou din cutie, o gura de bere, masurat racordurile, o gura de bere, impulit sanatos ca racordurile noi nu erau pe dimensiune, o gura de bere, desfacut racordurile vechi, o gura de bere, multumit lu' tata ca ii un om de incredere si mare mare mester si m-o educat cum sa tin patentu-n mana, o gura de bere in cinstea lui, chinuit cu racordurile printr-o gaura mica mica, simtindu-ma ca un ginecolog incepator, o gura de bere, fixat robinetul dupa ce piulita a zburat de 5 ori, o gura de bere, strans suruburile, niste impuleli ca nu am luat chei fixe, o gura de bere, strans racordurile, o gura de bere, strans cu greu oasele de sub chiuveta, o gura de bere, dat drumul la robinetii de sub masca si la ala de sus si curge apa, fara alte scurgeri...urlat evrika plm. o gura de bere in cinstea actiunii :))

Nah.Sh'apai ziceti voi, la ce era bun barbatul la casa omului? :))

ps. acu ca povesteam cu blo...am facut toata chestia de mai sus cu o manichiura demna de o pitzi adevarata din cauza de nunta manichiuristei:

3.9.14

The upper....



Birou. Leneveala de pranz, gura de cafea, citit presa/bloguri...
Usa e data brusc de perete fara nici un preaviz...
"Hi"
 "no Hi".

Un minut de panica pe fatza blonda care a rupt usa, pasamite isi schimba dictionarul din germana in engleza.
"I came to say bye"  Ne strangem mana cu entuziasm ( tipic entuziasmul lui tz-as rupe femurul de te-as prinde in timpul liber).
"Bye"

Se inchide usa cu zgomot.
Asa comunicare eficienta n-am avut niciodata cu the upper management.

28.7.14

Nebuneli



Daca tot am inceput tranzitia catre iarna, cel putin la nivel de activitati, ca deh, ne facem iarna car si vara sanie, corect?

Din pacate eu fiind 300% in contratimp, ca deh, am invatat de la ursi ca si iarna e bine sa mai scoti nasul din casa si vara sa te coci incet intre betoane fara sa scoti nasul afara din el.

Asa ca ne-am gasit activitate, noi doamnele din ramura principala a familiei:

https://www.facebook.com/brauromanesc

dap..ne-am apucat de cusut frumos, traditional, cu ate de la talmaciu sibiu :)) macar asa sa stimulam economia tarii :))

9.7.14

romanica....'tica...



sh'apai cand te manca, te manca.
Stie lumea ca am probleme cu mancarea, adica imi place sa fac si oarecum sa si mananc.

Sh'apai  evident, cand vrei sa faci chestii mai fistichii, logic iti trebuie ingrediente mai fistichii pe care un orasel mic de tara ca Brasovul nu le pune la dispozitia preaminunatilor producatori de umiri papilare si deci, evident, trebuie comandate de pe net.

Mboon. Si faci research. Si gasesti. Si compari niste sume, decizi ce si cum, te uiti la transport cer ESTIMAT din Bucuresti in Brasov niste sume de parca le-ai parasuta de pe marte.

Si mai cauti nitel si mai gasesti si alte oferte, ca deh, trebuie sa iti strofoci creierul maxim atunci cand gusa o cere si o cere cu insistenta.

Si te hotarasti sa plasezi comanda.

Si te suna sa confirmi, confirmi ca vrei produsul insa intrebi de transport. Iti spun ca ei trimit doar cu fan curier.
Ok, nu ma intereseaza foarte tare cu cine vine, ci cat costa.
Pai nu stim.
Pai si se poate afla, ca nu trebuie sa fie absolut nimic stiintific, toata lumea are pe site-uri si stie? Pentru ca daca costa mai mult transportul decat otetul, zau m'bag piciorul si nu mai vreau comanda.
A. pai intreb pe baiat cand vine si va sun.
Mbun, zic ieri, atunci astept semnal.

Vine azi semnal via sms de la prietenii de la curierul admirator, ca aveti colet, atata ramburs.
In capul meu se isca vuiet.

Suna ficiorul ca ii jos la poarta.
Intreb no, cat ii suma sa stiu cat aduc si daca trebe marunt ca de obicei fac fite.
Apai nush, tre sa calculez.
Capul meu se ciobeste discret in drum spre masa portarului. CUM pana mea sa muti un colet 2-300km si sa nu stii cat costa mutatul din A in B, de ce nu am fost sunata sa mi se comunice cat costa transportul?

Cobor la poarta dupa el si dupa balsamicul meu de smochine.
Si zice no, aveti 21 de lei de plata ramburs catre firma xxx.
Zic, no stiu, acu taxe de curierat?!, ca maimuta nu m-o sunat sa imi spuna cat costa.
Si scoate calculatorul de hipster/bisnitar din tasca si baga cifre ca un tocilar d'ala cu ochelari din 2000. Si butoneaza, butoneaza, scaneaza bilete si facturi, calculeaza si iese victorios cu 39 de lei curier.

Si am lesinat instant. Si l-am rugat sa imi explice cum se calculeaza la ei, ca eu indiferent de unde si cu cine am comandat orice rahat, indiferent de 3 kile sau 5 nu am dat niciodata mai mult de 10-15 lei dapai 40 de lei pe curier. EVER.

Si explica el acolo ca is numar de km de la ei pana la mine si inca inapoi sa dea bani la aia plus taxa de nushce si altceva...Si ochii mei se beleau din ce in ce mai tare. Criza mea de nervi era iminenta, el se scarpina la ceafa relaxat de parca recita poezii de eminescu la bac.

Si zice imuabil, probabil uitandu-se la fata mea socata.....da sa stiti ca puteti refuza coletul...







4.6.14

intr-o buna zi!



:) azi am primit un mesaj tare dragut de la arakelian care mi-a adus aminte ca inca mai am un blog pe care l-am neglijat cras in ultima vreme. Deh, munca munca, pana la loc comanda, cainele care-mi mananca restul de 3% din viata pe care il mai am disponibil si o nepotica scumpa foc pe care nu apuc sa o vad cat mi-as dori in ultima vreme.

Insa toate sunt bune sau poate nu le mai bag in seama?  Probabil de asta nici nu am mai aruncat cu nimic pe aici, ca deh, deja m-am plictisit de boscorodit pietonii si babele, la birou nu se mai intampla mare lucru marcant demn de injurat, nu mai am impotriva cui ma razvrati...am intrat intr-o pasa d'asta zen de vad toate cele in roz de parca as fi pe dieta consistenta de xanax! Si zau, literatura romantica inca nu cred ca sunt apta sa scriu. Chiar stateam zilele astea si ma gandeam ca ar trebui sa ma reapuc de scris pentru ca incep sa nu mai stiu sa scriu romaneste :)) Si sa fac chestia asta macar de exercitiu, inainte sa pierd si bruma de gramatica pe care o mai stiu, ca deh, mintea neexersata rataceste conexiunile.
Drept urmare va las o poza cu pufoasa, care zilele trecute o facut un anisor si cu promisiunea ca o sa incerc sa mai dau cu batul p'aici, chit ca o sa scriu doar balarii :))




20.1.14

fura-mi bade caciula ca ma uit!



Primesc dimineata mesaj...Fan curier. o sa va caute curierul cu pachetul xxx de la firma xxx. Stau si scotocesc bine mintea, nu iese nimic la zar, nu comandasem nimic recent...zic mah o fi pachetul colgate castigat acu 2 luni la un concurs. Sun curierul pentru ca nu mai stiam exact la ce adresa am scris sa fie primit, confirma si confirma si ora, zic, vai ce dragut.

Ajung la birou si suna tata, ai primit colet, l-am platit, e totul ok. Cat ai platit? Stai sa calculez...pai am dat 51 de lei si mi-a dat inapoi 30. Ok, in regula. Ti-a dat chitanta? Nu. Se aprinde becul si mai rau decat era aprins, nestiind despre ce era vorba in pachet.

Merg acasa urgent sa vad despre ce ii vorba. Coletul era intr-adevar cel "asteptat", insa fara nici un fel de hartie atasata..gen de la cine de la ce, cum...in fine. Stiind ca de obicei se completeaza hartiile astea in 3 exemplare: una expeditor, una destinatar si una pentru curier. M-apuca dracii si mai rau. Iau coletul si ma intorc la birou.

Sun la dispecerat. Raspunde o voce de domnisoara, care se prezinta atata de anemic de nu intelege nimeni,  pe care o intreb daca imi poate da detalii despre colet avand in vedere ca nu am primit nici o hartie, chitanta etc. Foarte serviabila imi recita de unde ii si ca are toate taxele platite de la bucuresti - cum era evident si normal - ok, bun, atunci de ce anume au fost luati bani de la destinatar pentru plata coletului? Blank total. M-a rugat sa astept la telefon... peste 5 secunde se intrerupe convorbirea.

Sun inapoi, se scuza ca a fost intrerupta convorbirea - intentionat probabil. Imi spune ca a intrebat colegul si ca probabil a fost o incurcatura si ca ma suna el inapoi sa stabilim returnarea banilor.

Peste cateva minute suna curierul cu o voce foarte sictirita si imi spune ca a fost o incurcatura in hartii...Nu ca ar fi fost necesar sa isi ceara scuze, ca ar fi trebuit sa fie pozitie ghiocel si sa nu stie de unde sa scoata camasa. Nimic.
Sictir si aroganta.

Ii spun ca tre sa se intoarca la adresa si sa lase acolo banii. Mormaieli neinteligibile. "ca nu e nimeni acasa".
Ok, o sun sa vad unde sunt exact si revin cu telefon. Intr-un final reperez tatal pe harta, il rog sa se intoarca acasa sa ia banii, il sun pe individ si il rog sa astepte 5 minute, alte mormaieli si inchide.

Ma suna tata ulterior si imi spune ca a venit cu banii, dar nu scuze, nimic absolut.

Morala este: Cereti chitanta, cereti documente, cascati ochii. Sunt bani munciti de voi pe care altii si-i asuma fara sa transpire nici macar o secunda pentru ei, vazand ca sunt oameni in varsta si care nu citesc ce semneaza si primesc.

16.1.14

socant! vezi cine cu cine a invatat ce tre sa faca!



Ashe, acu ca am facut deschiderea ca de tabloid tre sa va dau o veste buna. Romania evolueaza. SOCANT. Pentru mine a fost, inca nu mi s-o inchis gura complet.

 Am tot avut zilele astea de lucru cu prechenii de la Distrigaz Brasov. Initial ma suna ei prin decembrie - c-o voce placuta de domn, ca ar cam fi vremea sa fac revizia la tevaraia din casa si sa incercam sa ne punem putin calendarele-n sincron ca poate gasim o data. Dom'le, cu parere de rau, eu si decembrie suntem paraleli pana intru in concediu. OK, povestim in ianuarie ca avem concediu in aceeasi perioada.

Mboon, uita fata, ca doar neamtu ala rau care ascunde lucruri tre sa traiasca si el. In ianuarie din nou..'naziua is cutarica de la distrigaz..putem ...etc. Zic no. Hai, acu ii momentul. S-o stabilit ziua, ora de comun acord, lasa numar de telefon (!) daca cumva se schimba planul unilateral sa il anunt.

Discut cu familia din dotare sa incerce ei sa fie acasa cand vine domnul, eu fiind la birou, se rezolva, toata lumea fericita, multumita, serviabila, caz rezolvat satisfacator spre multumirea tuturor partilor carora oricum tre sa le multumesc pentru efort :)

Dupa care ieri, ma mananca sa pun sa schimb contorul de gaz, care trebuia schimbat de ceva vreme, imi lasasera vorba la vecini. Sun, nimeni nu raspunde pe nici un telefon local. Vad ca pe site au formular de contact online, unde mi-am expus problema in 3 miscari inclusiv ca nu e nici un telefon la care sa raspunda cineva. In 5 minute suna telefonul cu ceva nr de fix local. buna ziua, x-uleasca is de la distrigaz, am inteles ca...haideti sa vedem...maine avem echipa pe teren...intre 9 juma si 10 juma in zona la dvs. sunteti? Fiind clar interesul meu, da, ma fac sa fiu.

Azi la 10 punct suna interfon. Au mesterit la usa pana au scos sculele, suna la usa. Va rog sa asistati la desigilarea ceasului. Scot nasul inca 10 cm afar, ma uit. Ok, puteti intra inapoi, va chemam cand il punem pe alalt, sa nu stati in frig. Ok. inca 10 minute, bocane la usa...Sigileaza ceasul in prezenta mea, ma roaga frumos sa pornesc aragaz, frumos sa repornesc centrala si sa dau drumul la apa calda. Doi domni de varsta lui tata vorbesc cu va rog frumos si multumesc. WOW. Asta dupa ce eu i-am chemat la usa. Wow. Ma roaga sa inchid apa si aragazul si ca ma anunta cand is gata. Iarasi hmm...

In alte 5 minute tropa-tropa la usa..ca va rog sa va uitati la cifrele de pe ceas sa fie astea din procesul verbal. Is. Semnati aici si aici va rog. Asta e procesul ca l-am luat, asta e necesarul de chestii pe care le-am pus. Astea sunt pentru dumneavoastra. Multumim si o zi frumoasa.

Mandibula mea se balanganea pe scara si nu stia cum sa se stranga de pe jos sa le intoarca urarile de bine si de toate cele.

Morala este...DA! Se poate. Si se poate si autocitire pentru facturi omenesti si din ce am inteles se poate sa existe si functionari la ghiseu care sunt serviabili si atenti si toate astea fara sa trebuiasca sa faci absolut nimic decat sa ceri. in romanica lui 2013-2014. Jos palaria Distrigaz Brasov.


13.12.13

Gimnastica de dimineata



Fie-mi cu iertare absenta nemotivata de la butoane din ultima vreme insa in afara de a va plictisi despre cum face dezastru mondial intre hartii cainele nu prea am mai avut de povestit, adica no, toti avem prostii in trafic si la coada si peste tot prin univers, insa mna, am un zen d'asta nesimtit de care nu mai reusesc sa scap si prin urmare nici ura cu care scriam acu ceva vreme.

Insa azi tre sa va relatez ceva absolut amuzant. Adica mai ceva ca-n filmele cu prosti de amuzant. Mindblowing amuzant:

Trezit, tras pantalonii peste jamale, scos cainele. Ar fi fost misto sa mai prind inca 15 minute peste alea 2 care trecusera de 6 jumate, insa o vezica mica si paroasa isi cerea drepturile la marcarea zapezii curate de pe laterala blocului, asa ca am purces la ingalbenit zapada. Rezolvat treaba rapid, alergat pe scari, inapoi in casa. 5 minute pe ceas pentru care a trebuit sa imi adun atomii si neuronii la 6 dimineata. In fine.

Am zis ca daca tot ii asa devreme si frumos si mai aveam 1 ceas pana sa plec la munca ar fi vremea potrivita sa fac un gest si sa ma duc nitel  la cumparaturi. In familie se dorea achizitionarea unor porcarii pentru carnati iar un anume magazin spunea famiglia ca are marfa dorita la pretul ideal, iar in ziua in care forurile superioare ale familiei fusesera la cumparaturi nu s-or mai gasit si spuneau ca ar fi indicat sa se mearga mai dimineata.
 
Booon. Am parcat relaxat masina in parcarea goala. La ora la care nici nu mijise soarele la orizont imi pica privirea pe o masa omogena de caciuli trase pe ochi, fulare trase pe nas, ninja style si o gramada de manusi. Si cosuri, multe cosuri, multe si naravase. Toate astea dardaiau in fata intrarii din magazin. Stau cuminte in masina la caldurica si las puhoiul sa se manifeste.

 Se aude la megafon "dragi clienti magazinul se deschide in 10 minute". Un fior strabate intrega masa de suflete congelate. Vocile se ridica, listele de cumparaturi se infoaie si se scutura, nevestele mustruluiesc barbatii si le dau ultimele indicatii, cam ca antrenorii de pe margine la boxeurii care stau sa intre in ring si au nevoie de masaj si imbarbatare sa fie in forma vietii lor.

La megafon "dragi clienti magazinul se deschide acum". Nu stiu daca va mai aduceti aminte faza aia din ceva reclama comunista cu olimpicii alergand si rupand benzile de la finish line...eh, asa o inceput si aici competitia. Au intrat buluc prin usi si au inceput sa alerge pe culoare spre fundul magazinului. Oamenii care inca puneau marfa in galantare si rafturi s-a tras speriati si s-au adapostit de valul tsunami de pensionari.

Am intrat dupa ale mele si evident curioasa sa vad ce anume ii mana pe saracii oameni care al'fel sunt bolnavi si abia se misca - se tin toata ziua de toate organele posibile si merg greu impingandu-se in sacosele cu role ca sa aiba un oareshce avans notabil fata de melci - trebuia sa vad care este sfantul Graal care i-o facut sa alerge de parca ii astepta Jizazu cu sfanta nemurire in mana si viata fara de boala.

Si.... pam-pam!
Cade ochiul pe vitrinele gemand de porci. "Duamna, da nu aveti adidasi de porc? Da de ce nu ati adus capatani de porc, da nici macar soric? e inadmisibil duamna?! Noi cu ce facem racitura?"  " Da pulpele ambalate de porc unde sunt?!" Rumoare, nebunie, disperare.

Ajung sa depasesc puhoiul de la carnarie, dand din mana a lehamite si facand planuri alternative spre alta carmangerie serioasa care precis la ora aia era goala, cand o voce mica spune "pulpele sunt pe palet la raftul cu pui", ma opresc fiind la 2 pasi de palet, iau una din cutie si fac 3 pasi in lateral si in acelasi timp brusc valul face 180º pe calcaie si se indreapta ca furtuna de nisip spre mine.

Am apucat sa ma feresc la timp, dar cucoana cu voce mica de la magazin nu  a avut acelasi noroc din nefericire fiind maturata de valul de pensionari cu cosuri care-s vioi si sanatosi ca niste maratonisti de mare angajament atletic.

Mi-am luat talpasita urgent spre case inainte sa apuce forta nebuna sa ma puna jos si sa imi ia carnea, mai ales ca vociferarile erau din ce in ce mai intense, iar incarcarea electrica din aer putea sa faca sa lumineze si un bec.

Si asa am aflat dragii mei, care este secretul vesnicei longevitati....gimnastica de inviorare de dimineata, facuta-n hypermarsheu la caldurica, folosind sacosele pe post de haltere...apoi tarshairea leeeeeeeeeeeeent prin viata!






18.6.13

si ziua buna de la rasarit se vede!



Peste weekend am fost mama adoptiva, am avut in grija 4 puradei de yorkie absolut geniali cu care m-am jucat atata vreme cat mi-a permis mama lor si timpul disponibil.

Adica e groaznic de greu cand ai asemenea burticute si nasucuri langa tine si sa nu poti sa le scarmeni si mangai pana esti pe norisor de fericire alaturi de ei.

Ca sa intregim tabloul doamna catzea e mamica prima data si este nevricoasa si isterica atata vreme cat esti pe langa copilasii ei sau ea a iesit din aria de acoperire a vocilor tinereilor, in rest e o bombonica mentolata ce vrea sa stea pe pantalonii oricui, numa in brate sa fie si cu om alaturi.

Mno si fiind asa crizata mamicuta refuza sa iasa afara la cam 3 din 5 incercari si deci evident, tura de sambata seara a fost scoasa din carti prin refuzuri repetate cu funduri pe parchet si priviri d'alea cu o paleta larga de expresii, de la "te sparg daca ma iei de aici" la "uite ce mica sunt eu si vezi ce ochisori frumosi si rotunzi am, cum sa ma scoti afara bestie pe iarna asta". Prin urmare am zis "no, futu-i, da ce, picioarele mele nu pot sta cu cracii-n sus la bec?" si am renuntat la insistente.

Culcat, dormit printre picaturi fin'ca astia micii pot sa jur ca au debit aspirat cat un hidrofor performant de oras la ce rateuri de supt aveau si daca nu prind loc la tzatza este tragedie mondiala...plus mamica iritata care la orice mormaiala sarea de unde dormea sa ii verifice si sa ii testeze la piulite.

Duminica dimineata cheauna de somn ma trezesc cu o respiratie nu foarte placut mirositoare mangaindu-ma bland pe fata...m-am prins rapid despre ce ii vorba si zic..ups...aseara nu iesit...ferea ca explodeazaaaaa.
Am sarit instant din jamale in trening, improspatat nitel ochisorii si respiratia in goana, luat un pulover din cui, lesa, cainele, pungile ei, cheile in mana si imi aduc aminte ca azi plec la plimbare pe coclauri si imi trebe paine. Golesc mainile de ce aveam p'acolo si insfac niste bani din portofel. Cainele deja facea 14-16...si da-i si rupe usa.

Si in agitatia cu cainele, trag clanta, salut vecinul si bag goneta pe scari ca deh, sa nu faca asta mica blocaj renal ca ma ucidea mama-sa in 4 variante speciale, ca nu ii farmacista dajaba.

Mna si mergem, mirosim toate ierburile, ne bucuram de toate razele de soare disponibile la ora 7 dimineata de duminica, ne delectam auzul cu preaminunatul apel la slujba prestat de preazelosul tragator de clopote pe care il injur eu in fiecare zi. Merem sa luam painica si incepem sa ne retragem - eu "re" si chioara de somn si cainele "tragem" spre casa, ca deh, vrea sa ia premiul de mama anului.

Si ajung in fata scarii, ma pipai pe toate zonele disponibile pe care ar pune mana un pipaitor de buzunare si un shutz si stupoare. Nu gasesc maimuta. Pun pripon in cainele disperat si caut maimuta. Maimuta e legata absolut evident de cheia de la usa. Am un flashback d'ala foarte rapid in care imi vad cheile parasind mana pe dulap langa portofel si mana care ia banii dar nu mai ia cheia. Instant ma paleste o transpiratie umeda si o criza de nervi. Ce cacat fac?!

Amu sa va spun si de usa...Mare belea la casa omului usa asta metalica. Mai ales daca are inchidere automata, gen de pe dinafara poti sa o deschizi doar cu cheia si flexul, iar sa apesi clanta ai nevoie de biceps gen schwarzy si nici ala nu reuseste... de pe dinauntru mai ai vreo doua optiuni insa nu toate fericite.

Eram plecata de acasa fara telefon ca il lasasem la incarcat ca imi trebuia mai tarziu si era gol, fara cheia de la masina unde aveam chei de rezerva de la casa si peste toate alea bune masina era in centru iar eu oricum nu aveam nici un act sa dovedesc cum ca as fi posesor. Eram doar eu, painea, cainele si 10 lei in buzunar, undeva la periferia Brasovului. Parintii in vacanta, fratele plecat din Brasov peste weekend, eram cam chelea p**i.

Evident am cautat urgent in folderele din cap unde ar putea fi chei de la apartament...acasa 2x, la frac-miu 1x, la parinti 1x, inca 2 missing de pe lista. Cristosi si mnezei, nici una disponibila din cauza de neprezenta la domiciliu iar restul 2 probabil lasate prin teritoriu de frac-miu care a stat in casa inaintea mea. Suduit spumos tot ce era la indemana, eu, caine, situatie, caldura,  vreme...etc.

Reset 2 minute gandindu-ma ca probabil asa m-as fi simtit pe vremea lu' ceasca daca as fi pierdut cheile de la gat...fara telefon, fara mama, fara tata :)) Intr-un final glorios imi amintesc ca frac-miu fiind intr-o situatie similara a lasat o cheie la niste prieteni de-ai lui care stau la iesirea din Brasov spre Sacele. Iau cainele la subrat si bag sandale. Ma sui in taxi si calculez ca 10 lei ar trebui sa imi ajunga dus-intors. In fine a fost 7 lei dusul si vazand ca astia nu raspund la usa il las liber pe taximetrist ca sa nu mai toc bani aiurea si insist la sonerie. Ora 8 nu era prielnica vizitelor...nici de curtoazie si nici de criza. Si sun si sun, nimic. Imi cade ceru-n cap. Or fi plecati din oras si ei peste weekend la parinti, ca obisnuiesc sa faca asta. Criza de panica...deja lipseam de ceva vreme si aia mici precis incep sa se deshidrateze si sa se simta abandonati :))

Neavand rost sa mai stau la usa o iau la picior inapoi spre oras, momesc cainii catierului cu painea sa ma lase in pace si...mars inviorator pe langa sosea, pe o caldura de iti topea creierii si bocandind prin iarba ca minunatii oameni care se ocupa de trotuare n-au prestat si prin Bunloc. Ajung intr-un final in oras, tre regandita strategia rapid...cainii mici se deshidrateaza.

Intr-un final ma hotarasc sa merg sa imi iau un bilet de autobuz ca banii mai ajungeau doar de atata si sa o sterg pana la matush-mea ca acolo is telefoane si macar pot sa iau la intrebari in mod direct pe fostii posesori de chei. In statia de autobuz o multime de lume, autobuzul se vedea in zare, insa tanti care vindea bilete..mumu, era inchis. Criza de nervi din nou. Iau cainele in brate, ma sui in autobuz si incep sa intreb...un bilet in plus, bilet, bilet..in fine, o doamna pensionara imi da un bilet de pensionar si rezolv problema cu ea, aducandu-mi la zi si informatiile despre costul unui bilet.

Cu ocazia asta am concluzionat ca am luat o decizie buna renuntand la transportul in comun, caldura de am udat un tricou in 6 statii, duhoare si molii. Ajung la femeie acasa, se cruceste familia si rade bine de mine, rezolv intr-un final problema cheii, facandu-se o ora decenta de sunat la telefon si de trezit oameni. Prietenii din bunloc aveau totusi cheie.

Deja eram paranoica, aia mici tre sa fie in fibrilatii ca si mama lor si deja is jumate morti, ca deh, lipseam de la 7 si era 12.

Si, evident, cand intru in casa descopar asta:




















Morala este, cand esti neatent si viata-i "greu" si in plus de toate, aventurile de supravietuire in padure is pitici in chiloti cu dungi fata de un quest d'asta intr-o dimineata fierbinte de duminica.







26.4.13

amar..amar



Nu am considerat niciodata ca sunt o fitoasa d'aia care nu suporta sa auda despre "inghinalele" folosite ca punctuatie in propozitie. Din contra. Daca simt nevoia mai punctez cu cate-o blasfemie sanatoasa, uneori mai cobor sfinti din calendar, alteori sunt apta sa ma produc 5 minute fara sa ma repet, aducandu-mi uneori aportul la inflorirea subvocabularului de strada. Insa zau, intamplarile de aseara fac sa mai calculez o tura daca imi doresc sa mai fiu partasa la acest club neexclusivist.

Dar sa revenim la oile cu pricina. Aseara am sarbatorit pe una din prietenele noastre intr-un local micut in care daca doresti poti sa si mananci. Deci o chestie care nu era birt de strada si nici berarie de cartier. Si desi am fost acolo de nenumarate ori si nu am avut absolut nimic de reprosat, nici pe parte de potoluri si nici de bauturi si servire, am constatat ca oamenii au inceput sa organizeze diverse evenimente in incinta. Si "norocul" nostru a fost ca aseara sa fie una din serile cu eveniment, despre care noi n-am stiut. Stand up comedy cu doi pacalici tristi pe numele lor de "scena" andrei ciobanu si domnul raul.

Pe langa faptul ca nea andrei a avut senzatia ca domnia sa este cine stie ce Carlos Mencia si Jerry Seinfeld intr-unul singur si ca presteaza la teatrul national si isi permite sa ia la maciuci oamenii care au bun simt sa iasa sa vorbeasca la telefon afara ca apoi sa intre inapoi in bar. In fine, am zis ca no, probabil mama lui taie bilete la intrare si nu vrea sa faca vreo tendinita sau ceva.

Noi venitii se aseaza, se comanda si se socializeaza la nivel scazut, caci de, omul presteaza.  Am ciulit 5 minute urechile la platitudinile lui asezonate cu carne si trivialitati si evident, am intrebat de sanatate omul de langa mine, vazand ca ce povesteste nea caisa cu microfon este un soi de cancan cotzait cu libertatea. Ca si restul meselor de pe langa noi care butonau blazate telefoane sau stateau la palavre e deja alta poveste. Si omul se producea deja la nivel din ce in ce mai agitat despre ce si cum copula el pe la cluj si diverse banalitati despre relatiile lui cu femei. Ce treaba avea aia cu stand up-ul nu am inteles. Mai ales ca nu parea sa aiba o varsta la care sa poata vorbi din experienta :))

In fine, la un moment dat i se pare momentul oportun sa ia o pauza ca sa se ia de o doamna de la masa noastra si s-o umple de carne gratuit, ca vezi doamne, noi ar trebui sa fim atenti la aberatiile lui si la glumele de aprozar si autobaza. Sorry man, tre sa faci mai bine de atat ca sa iti acord atentie si sa ma amuz. Dupa care se mai potoleste si mai abereaza 10 minute si incepe sa toarne urland niste injuraturi tare sanatoase - deh, un schetch la nivelul clasa a 7-a unde se face concurs despre cine stie mai multe injuraturi continand anatomia mamei si decedatilor.

Si la cateva secunde iarasi este deranjat de discutiile murmurate de la masa - evident avea concentrarea unui pestisor auriu si talentul de a face misto al unui copil de doi ani gen, daca nu taci imi iau jucariile si plec. Pai..PLEACA! Si a ajuns in nesimtirea lui, ca deh, plata lui este din buzunarul lu' taica dumnezeu, nu din al meu consumator al barului, sa ne invite sa plecam daca nu ne place! POFTIM?! In fine, intr-un final dupa un schimb de replici mai aspre de la noi si mai cu carne de la el se hotaraste sa isi incheie actul si asa teribil de slab si sa se care.

A urmat la microfon omologul sau un piculet agramat, care idem, a subliniat fiecare 3 cuvinte cu o atarnatoare carnoasa barbateasca. Evident nici el nu a putut sa se abtina sa nu dea cu bata-n masa si sa o ia la carnita pe sarbatorita, ca deh, onoarea colegului a fost terfelita si ca o fetita cu fustita roz nu a putut sa se apere ca avea amandoua pe juponul care trebuia sa stea sus si nu s-a putut concentra singur. Desi noi ajunsesem in momentul respectiv la partea in care infundam guri si deci ar fi avut loc sa se desfasoare linistit si fara intreruperi, mai ales daca il ducea nitel capul si tinea la prezentarea show-ul lui.

Insa nici unul din cei doi habar nu au d'un management al situatiei, de un simt al umorului ca sa nu mai spun de o inteligenta ca sa poti face misto de oamenii care nu fac ce vrei tu si sa le poti da replica in asa fel incat sa fie amuzant nu injurios,  ca deh, jobul tau e sa FII AMUZANT, nu? Si mai ales fa-te placut ca oamenii sa te aplaude, nu le spune ca acum pot aplauda, pentru ca iarta-ma esti de cacat.

In fine si-au luat adio de la provinciali - care a fost cuvantul de ordine al showului lor si au sters-o, urandu-ne ceva cu carne precis, nu am fost atenta. Siderarea mea bate insa in mai multe colturi. Din tot barul se hlizea cu astia doi o masa care era langa ei si inca una-doua de pe la intrare.

Pe fetele vecinilor mei de masa se citea consternarea si jena. Pe fetele vecinilor de vis-a-vis de masa noastra idem, oamenii de la masa din spatele nostru au plecat la jumatate. Si culmea e ca am ajuns aseara sa regret p'al de vacanta mare, care la vremea aia erau oarecum triviali, dar care macar aveau glume subtile si cu mult umor de situatie si nu era nevoie sa iti descrie evidentul cu cuvintele lor ci lasa totul la latitudinea imaginatiei tale, asta ca sa nu compar cu - nu spun omologi ca ii jignesc pe omologi - oamenii de prin america, oameni ce presteaza asta ca job.

Iar azi la rece mama mea a spus una taaaaare tare care face o insumare corecta a momentelor acestor doi "ficiori". "Daca nu ne-a halit apocalipsa precis mediocritatea si Prostocratia o sa ne vina de hac"

18.3.13

la omul sarac...



dar mai ales neatent si cu vaca...nici boii nu trag :))

Ieri seara am pus sa fac un piure de cartofi care sa mearga voiniceste cu bucatile de cotlet care sfaraiau in cuptor in niste usturoi si vin. Si curat tacticoasa cartoafele, le spal, tai, fierb, scurg...stiti voi d'astea. Incalzesc laptele si scot blenderul care ii si pe post de mixer, pun o tzara de unt in oala si bag fratica blenderul in el fara sa fiu atenta c-ar fi trebuit sa aiba capatul cu tel. Ma prind la un moment dat, insa deja era tarziu. Piure-ul meu era deja varza. Dar cred ca mai repede ciorba de varza.

Citisem undeva la un moment dat ca nenorocitele de particule de amidon daca is violentate prea tare in urma amestecului lasa pufosenia deoparte si se apuca de facut o chestie gen aracet, dar no, ca un atoatestiutor am zis, neeee, nu exista, e ca la maioneza. Well, exista! Intr-un final am decis totusi sa pun laptele, am mancat asa, ca bun era, doar ca nu era pufos.

Mno, azi am decis - invatata de acasa, evident - ca din restul de cvasipiure pun sa fac niste "putisoare" le spunem noi. In fine, is de fapt invelisul de la galustele cu prune, la care poti folosi cu brio cartoafele ramase nemancate de cu zi inainte. Suflec manecile deci, pun si prajesc niste pesmet, mai gadil nitel aragazul sa faca si niste apa fiarta, arunc doua oua peste amidonul meu neastamparat, scot cutia cu faina din dulap, era plina ochi, zic...pfuai...rotund! O sa iasa belea.

Pun o portie de faina peste aluat si amestec. Hmm, cam putina. Mai adaug cu spor, aluatul meu in loc sa se invartosheasca, devenea din ce in ce mai apos. Mama lui! Mai adaug cata faina era in recipient si zic no...daca nici cu astaaaa...apai sa vezi scandal. Mai misc nitel pesmetul si intorc ochii spre cutia cu faina.  Si-mi trag o palma de-a lungul pe frunce, cat mi-i de lata! Apai mnezei si mnezei, am pus in sarmanul aluat de putisoare nu mai putin de juma de kil de zahar pudra, pe care il achizitonasem pentru niste creme de care n-am apucat sa ma mân la deal sa le fac. Alba era faina, alb si zaharul, recipientul cu capac portocaliu? Biztos si allalt.

Sh'apai am zis iara...nooo, de acu, daca n-o iesit bine de la capat, fuke-i o cruce si lasa-l asa si da-l la caini, ca din experimente d'astea se poate face moarte de om.

si ps. de azi cutiile mele au etichete frumos, ca la mama acasa, ca stie ea ce stie!

L.E. Cum nu-s cu toti boii acasa am decis...se face frate, ce ma-sa!