17.9.10

de la A la Z



cam asa arata camera la punctul B, asta deoarece consider ca punctul A era undeva cu toate cele pe pereti si peste ele..
dupa care au urmat tzevi scoase, gipsuit, gletuit smirgheluit si multe alte -luit-uri, trei unghii distruse - caci deh, am inceput toata socoteala asta c-o manichiura demna de secretara...dar am reusit s-o aduc la zi..si zau..caut niste reactii sincere! :)

11.9.10

lucru manual - ziua 1+1



DIY step 1 - distruge, scoate, triaza, evalueaza

DIY step 2 - acopera, acopera acopera, tot ce se poate + gauri vechi...finiseaza frumos...

DIY step 3 - mai acopera, mai indreapta, mai pune plasa ca sa nu cada jos, smirgheluieste pana ramai fara manichiura. Baga niste zemuri antimucegai - pana si prin ochi - si asteapta...sa se usuce...sa cada...sa faca ce vrea ea ;))

9.9.10

fuck Google? Hell yeah!



2.9.10

si mana grebla se facu...



ce senzatie cretina e sa te scuture unu de bani pentru reparatii la masina si sa fii atat de neputincios pe tema asta incat doar sa intinzi cardul si sa inghiti in sec.
Chestiile care le poti face (diy) in fata blocului au totusi o limitare mai ales daca n-ai elevator sau rampa :|
Moarte prietenilor care au sapat gauri pentru conductele de gaz in jurul muncii mele de vreo 3 luni de zile. V-as pune bucsele mele facute franjuri pe organ ca sa simtiti si voi durerea din portofelul meu.

....de noapte...



suntem un neam de mutilati sentimental. Nu stim cum sa devenim functionali dupa ce am tras o moaca de asfalt. stam si ne lingem ranile, ca niste maidanezi care n-au acces la antibiotice.

Si lucrul asta mi se confirma din ce in ce mai des. Iubim oameni care nu ne vor, ei la randul lor iubesc pe altii care la randul lor nu-i vor, nu stim sa comunicam eficient pe nici un nivel, nu stim sa spunem ce vrem de fapt si nici nu stim - sau nu vrem sa intelegem ce vor altii.

Ne agatam intotdeauna de chestii care nu se schimba sau nu vor sa fie schimbate, incercam sa aducem raze de soare acolo unde vor sa fie intuneric.

Oamenii se indreapta incet si sigur spre deprimare, pastile, dependenta de psihiatru si de psihotice. Nu stim sa ne bucuram ca totusi mai avem o familie sau prieteni - inchipuiti sau nu - nu stim sa ne bucuram de o raza de soare, de un nor, de-o frunza, de un zambet, de niste ochi sclipitori. toate lucrurile ne sunt potrivnice si toate lucrurile nu duc decat la pierzanie. totul este facut sa ne raneasca si sa ne scoata de pe "sina" pe care patrulam. toti ne delasam intr-o semi rutina in care ajungem sa ne inecam.

uitam din pacate sa facem comparatii cu semeni de-ai nostri care sunt realmente napastuiti fizic sau material, oameni batrani si neputinciosi, uitam sa vedem ca de fapt in ograda noastra este soare si toate gunoaiele din ea sunt rodul unei inchipuiri. Facem comparatii doar cu cei care prin diverse metode au bani si mijloace, au inteligenta indoielnica, oameni care traiesc doar in secunda azi si acum. Vrem totul pe tava fara efort, vrem totul sa se intample cum am planuit doar dintr-o conspiratie a universului. Insa nu toate conspiratiile sunt fericite. E mai simplu sa nu te zbati. Insa de ce sa lupti impotriva curentului. Este atat de simplu sa te lasi purtat de val unde vrea el si sa profiti de toata energia lui si de pestisorii care-ti inoata alaturi. Ce conteaza ca unii dintre ei iti sug si ultima farama de sange si energie, hei, ei plutesc alaturi de tine si deci iti sunt colegi de suferinta.

Cine spune ca viata asta e altceva decat un ambalaj roz bombon cu cerculete cu fundita deasupra, iar cand desfaci cutia nerabdator ca un copilas care asteapta un ponei de ziua lui, descoperi trista realitate.
In cutie nu era decat un cacat sau si mai trist, un nimic ambalat frumos. Dar hei, asa e in viata. nu toate realitatile sunt realmente reale. Trezeste-te e doar un vis care-l duci pe picioare.