2.9.10

....de noapte...



suntem un neam de mutilati sentimental. Nu stim cum sa devenim functionali dupa ce am tras o moaca de asfalt. stam si ne lingem ranile, ca niste maidanezi care n-au acces la antibiotice.

Si lucrul asta mi se confirma din ce in ce mai des. Iubim oameni care nu ne vor, ei la randul lor iubesc pe altii care la randul lor nu-i vor, nu stim sa comunicam eficient pe nici un nivel, nu stim sa spunem ce vrem de fapt si nici nu stim - sau nu vrem sa intelegem ce vor altii.

Ne agatam intotdeauna de chestii care nu se schimba sau nu vor sa fie schimbate, incercam sa aducem raze de soare acolo unde vor sa fie intuneric.

Oamenii se indreapta incet si sigur spre deprimare, pastile, dependenta de psihiatru si de psihotice. Nu stim sa ne bucuram ca totusi mai avem o familie sau prieteni - inchipuiti sau nu - nu stim sa ne bucuram de o raza de soare, de un nor, de-o frunza, de un zambet, de niste ochi sclipitori. toate lucrurile ne sunt potrivnice si toate lucrurile nu duc decat la pierzanie. totul este facut sa ne raneasca si sa ne scoata de pe "sina" pe care patrulam. toti ne delasam intr-o semi rutina in care ajungem sa ne inecam.

uitam din pacate sa facem comparatii cu semeni de-ai nostri care sunt realmente napastuiti fizic sau material, oameni batrani si neputinciosi, uitam sa vedem ca de fapt in ograda noastra este soare si toate gunoaiele din ea sunt rodul unei inchipuiri. Facem comparatii doar cu cei care prin diverse metode au bani si mijloace, au inteligenta indoielnica, oameni care traiesc doar in secunda azi si acum. Vrem totul pe tava fara efort, vrem totul sa se intample cum am planuit doar dintr-o conspiratie a universului. Insa nu toate conspiratiile sunt fericite. E mai simplu sa nu te zbati. Insa de ce sa lupti impotriva curentului. Este atat de simplu sa te lasi purtat de val unde vrea el si sa profiti de toata energia lui si de pestisorii care-ti inoata alaturi. Ce conteaza ca unii dintre ei iti sug si ultima farama de sange si energie, hei, ei plutesc alaturi de tine si deci iti sunt colegi de suferinta.

Cine spune ca viata asta e altceva decat un ambalaj roz bombon cu cerculete cu fundita deasupra, iar cand desfaci cutia nerabdator ca un copilas care asteapta un ponei de ziua lui, descoperi trista realitate.
In cutie nu era decat un cacat sau si mai trist, un nimic ambalat frumos. Dar hei, asa e in viata. nu toate realitatile sunt realmente reale. Trezeste-te e doar un vis care-l duci pe picioare.

15 comentarii:

Kaos Moon spunea...

era mai ok daca iti etalai expunerea la persoana I-a singural... in momentul cand pui in aceeasi oala indivizi pe care nu ii cunosti si ii judeci dupa modelul tau (pentru ca nu ai altul) devii usor necredibila, chiar iritabila... suntem, facem, dregem...nu, nu ti-a dat nimeni dreptul sa generalizezi

io-n Dushu Tau! spunea...

kaos, adica n-am voie sa imi bag prietenii si oamenii pe care fac analiza si observatie in aceeasi oala cu mine?
si pana la capat, pielea mea, daca te-ai simtit bagat in aceeasi oala, ma scuzi, pe tine o sa te las pe capac...o sa pun o editare...cum ca a fost studiu pe un esantion de x, din care tu n-ai facut parte.

mosu spunea...

cam ai dreptate in tot ceea ce spui; cu finalul nu prea sunt de acord caci daca tot cee ce ai spus deasupra e adevarat atunci finalul nu mai e; pana la urma si la urma in cutie e ceea ce vrem noi sa fie; daca ne dezbaram de niste metehne care ne leaga prea mult de dejurimprejur si nu ne lasa sa fim liberi, daca punem mai multe filtre sa ne apere de sagetile care vin de pretutindeni; daca ne facem timp sa ne aplecam spre bucuriile mici si crosetam din sculul abia inceput unele mari, atunci vom gasi in cutie… ceea ce ne-am dorit…
mmm… si nu stiu de ce dar cred ca bascularea asta intr-o parte e mult mai pregnanta pe jumatatea feminina a planetei; barbatii cred ca sunt oleaca mai pragmatici, pentru ei distantele sunt mai scurte si linia orizontului mai aproape

io-n Dushu Tau! spunea...

mosule..probabil m-o luat valu' pe la sfarsit...oricum intotdeauna ce este in cutie nu este exact ce iti doresti...si descoperi ca uneori ambalajul iti ia ochii si in rest...e gol...

Barza Chioara spunea...

Fiecare om are momente in care simte ca "a primit cutia goala", dar la fel, are si momente in care se bucura de lucruri si mari, si mici. Mie mi se pare ca dupa "secolul vitezei" incepe sa se contureze mai gros nevoia pentru micile placeri: conceputl de slow-food, de down-shifting, eco, etc. la nivel macro ai tot felul de "trend-uri", la nivel micro, respectand proportiile aceleiasi nevoi de diversitate, ai un traseu sinusoidal: cand bune si frumoase, cand ale naibii si gri momente. Poate ca asta face totul mai putin plictisitor. Nu neaparat mai placut, dar te tine ocupat. Fiecare opteaza pentru cat se ocupa cu indeletniciri placute: citit, savurat, discutat cu prieteni, iubit, etc. Societatea occidentala incepe sa se intoarca de la roboti dependenti de psihiatru la persoane cu viata sociala. In SUA s-a deschis si promovat o cafenea FARA internet wireless. Cum zicea Paler, "e timp pentru toate", si pentru visat in culori, si pentru pragmatism.
(azi am deschis cateva blog-uri: Huidu, Mircea Badea - se injura reciproc, fiecare posteaza vehement, dur, o mare balaceala in jigniri; gasesc adesea si pe alte bloguri, acum si pe al tau, comentarii postate dur, dezacorduri exprimate la extrem, oameni obositori. E mai usor sa darami, decat sa construiesti).

Kensai spunea...

Presupun ca stii fabula cu poneiul si cacatul, nu ? Totul tine de perspectiva. Stiinta ne zice ca observatorul schimba mediul observat. Atomii aia poate fac party cand tu nu te uiti, dar cand iti bagi nasul, se aliniaza frumos si se fac ca ploua. Asa e cu despicatul, El Duscho. Poti sa gasesti ceva de rahat in orice chestie care pare buna si viceversa. Daca scarmani orice, o sa ai surprize. Nu doar din obiectul scormonit, ci si de la tine. Sunt o mie de chestii cu care propriul tau creier ti-o trage. Memoria, atentia, toate astea sunt relative. Si tu esti relativa. Nu plange tu dupa umanitate -- da-o dracu', se duce oricum la vale -- cunoaste-te pe tine, perfectioneaza-te pe tine si let the good times roll.

io-n Dushu Tau! spunea...

kensai :)) ai dreptate, desi nu stiu fabula...dar ma gandesc totusi dupa o zi ca azi n-am nici o satisfactie macar minora si-mi vine sa ma duc sa trag nshpe pahare de mojito sa intru-n coma sa nu imi mai aduc aminte de nimic :)) dar maine tre sa fiu fresh&go sa ma culeg niste mui cu aplauze :))

io-n Dushu Tau! spunea...

barzo, viata e o curva si noi ne culcam cu totii cu ea. acu daca avem experienta la culcat...tot nu exista doar culcat cu final fericit. deci nu e bine sub nici o forma :)) da is negativista saptamana asta...asa am decis azi :))

Barza Chioara spunea...

:-) eu am o varianta mai putin 'futacioasa': eu nu cred ca ne-am nascut cu vreo misiune, ca avem noi un loc special in univers, blah, blah, sa simta si micul vierme ganditor ca poate muta universul dupa buricul lui. Eu nu cred ca viata are vreun sens sau scop special in afara de a se perpetua, si cam atat. Treaba e deci, daca tot te-ai trezit vierme ganditor in univers, ce draq' faci cu 60-70-80 de ani de ramat pe-aici? Eu una incerc doar sa-mi ocup vremea cu diverse chestii, si cam atat. Nu-i nimic ca esti din cand in cand negativa, peste 10 ani motivul ptr care esti acum negativa n-o sa mai conteze. Keep walking :-)

io-n Dushu Tau! spunea...

:)) deci tot la varianta sexuala ajungi :D:D:D:D:D io-s fericita totusi in amnezia mea, nu mai stiu de ieri pe azi...asa ca zen :))

Kensai spunea...

Fabula graieste cam asa:

Intr-o regiune nu foarte indepartata de noi, erau doi frati pe la vreo 8 ani. Unul al naibii de pesimist, si celalalt dezgustator de optimist. Vine Craciunul. Amandoi primesc cadouri. Pesimistul primeste un trenulet, iar optimistul o balega. Pesimistul incepe sa strambe din nas.. ba ca nu ii plac culorile, ca nu merge bine pe sine, ca e model vechi, ca o sa se strice repede, etc. Si il intreaba pe optimist "tu ce-ai primit, ba ?". La care optimistul, un pic nesigur, spune "Eu am primit un calut, dar nu stiu unde e !"

Stii, invatatorul lui Confucius i-a zis la un moment dat ca e la fel de important uneori sa nu faci ceva. Daca la sfarsitul zilei poti sa zici ca nu ai dat cu mucii in fasole, tot e ceva. Prea multi go-get-ers si do-ers pe lumea asta, si uite cum ne ducem la vale. Poate tu ai aspiratii mai inalte, nu stiu, eu sunt homo ludens, omul care se joaca, clickaiesc acolo multumit de soarta armiilor mele, sau ale orcilor sau whatever. Aia-i evolutie pentru mine. Acum 5000 de ani, omul preistoric lucra cam 3 ore pe zi timp de o saptamana sa-si faca o patura. Restul timpului putea sa se joace, sa doarma, sa si-o traga, whatever. Acum lucram ca tampitii 11 ore pe zi si ne luam si acasa, si cu toate aspiratoarele, budele si toasterele, tot nu avem timp liber.

Fac ceva pe civilizatie, e buna doar la omorat valori si calcat pisici cu masinile. In fine, ideea e ca nu stiu din ce iti tragi tu acele mici satisfactii, parerea mea este ca daca esti cu 0.0000000000001% mai desteapta, mai rapida sau mai puternica decat ziua precedenta, ai de ce sa fii multumita.

io-n Dushu Tau! spunea...

aa..nu, kensai, muncim sa platim rate la banca si dupa ce terminam cu ele sa ne intrebam ce dracu am facut anii astia, pentru ca fericiti nu suntem, o viata sociala nu avem, nu iubiti, nu prieteni nu nimic. Muncim efectiv din obisnuinta si din reflex. si de multe ori ramai cu nimic dupa o viata de munca :)) dar vorba orbului...mai sunt 3 zile pana vineri :))

Kensai spunea...

Nu am de unde sa stiu, nu am avut rate in viata mea. Eu sunt primitiv, modelul de hunter-gatherer, m-am mutat in chirie cat mai aproape de job, am invatat sa gatesc sa nu mai trebuiasca sa-mi comand junk food, persoanele pe care le agreez le tin aproape, chiar daca-s putine rau, aia cu iubite si iubiti pana la urma se casatoresc si e ca si cum s-ar muta in australia... ce-am avut si ce-am pierdut ?

N-avem osti..erm, adica, nu am masina sau casa, dar am un calc care te bate de te cateri, banii imi ajung la fix cat sa ma hranesc pe mine si cateva pisici amarate care-mi dorm la usa, stau in chirie si pot sa ma mut oriunde e o oferta decenta, in loc sa platesc 30 de ani pentru un loc care nu imi apartine oricum, muncesc cat sunt platit si atat, no more volunteer work, si stii ceva, nu-s happy, dar sunt content si asta imi ajunge.

Elatia, fericirea, extazul, le gasesc overrated si boring. Ne place sau nu, avem nevoie si de mediocritate si nu ma deranjeaza sa fiu la mijloc sau mai jos. Ma multumesc cu putin, pe viitor daca mi se scoala o sa cuceresc lumea, dar acum si aici eu sunt multumit ca am ce fuma, ce bea, ce manca, am niste suflete nevinovate de care am grija, am cativa oameni fata de care pot sa fiu eu si o masinarie care e poarta mea catre lume si catre cunostere (de la midget porn la quantum physics).

Serios, in afara de un cataclism natural de proportii, ce ai putea sa-ti doresti mai mult ?

io-n Dushu Tau! spunea...

kensai...un cataclism ar prinde bine, zau. La ce cretinisme se emit prin tara asta, zau, ne-ar prinde bine un ras si luat de la 0.
insa situatiile sunt diverse, tu iti poti trai linistit viata in chirie, cu placerile si viciile pisicesti :) insa in momentul in care esti pus in fata unui fapt implinit pe care n-ai cum sa-l sari altfel decat banca sau inapoi la comuna primitiva...e cam nasol. si nu, nu detin casa, dar macar poate as simti pentru ce dracu platesc atatia bani lunar.

Catzaua spunea...

sar'na. tanti, ... fa bagajelu' si valea catre climate mai prietenoase. start applying online. lasa-mi un offline daca crezi ca te-ar tenta Londra.