13.12.13

Gimnastica de dimineata



Fie-mi cu iertare absenta nemotivata de la butoane din ultima vreme insa in afara de a va plictisi despre cum face dezastru mondial intre hartii cainele nu prea am mai avut de povestit, adica no, toti avem prostii in trafic si la coada si peste tot prin univers, insa mna, am un zen d'asta nesimtit de care nu mai reusesc sa scap si prin urmare nici ura cu care scriam acu ceva vreme.

Insa azi tre sa va relatez ceva absolut amuzant. Adica mai ceva ca-n filmele cu prosti de amuzant. Mindblowing amuzant:

Trezit, tras pantalonii peste jamale, scos cainele. Ar fi fost misto sa mai prind inca 15 minute peste alea 2 care trecusera de 6 jumate, insa o vezica mica si paroasa isi cerea drepturile la marcarea zapezii curate de pe laterala blocului, asa ca am purces la ingalbenit zapada. Rezolvat treaba rapid, alergat pe scari, inapoi in casa. 5 minute pe ceas pentru care a trebuit sa imi adun atomii si neuronii la 6 dimineata. In fine.

Am zis ca daca tot ii asa devreme si frumos si mai aveam 1 ceas pana sa plec la munca ar fi vremea potrivita sa fac un gest si sa ma duc nitel  la cumparaturi. In familie se dorea achizitionarea unor porcarii pentru carnati iar un anume magazin spunea famiglia ca are marfa dorita la pretul ideal, iar in ziua in care forurile superioare ale familiei fusesera la cumparaturi nu s-or mai gasit si spuneau ca ar fi indicat sa se mearga mai dimineata.
 
Booon. Am parcat relaxat masina in parcarea goala. La ora la care nici nu mijise soarele la orizont imi pica privirea pe o masa omogena de caciuli trase pe ochi, fulare trase pe nas, ninja style si o gramada de manusi. Si cosuri, multe cosuri, multe si naravase. Toate astea dardaiau in fata intrarii din magazin. Stau cuminte in masina la caldurica si las puhoiul sa se manifeste.

 Se aude la megafon "dragi clienti magazinul se deschide in 10 minute". Un fior strabate intrega masa de suflete congelate. Vocile se ridica, listele de cumparaturi se infoaie si se scutura, nevestele mustruluiesc barbatii si le dau ultimele indicatii, cam ca antrenorii de pe margine la boxeurii care stau sa intre in ring si au nevoie de masaj si imbarbatare sa fie in forma vietii lor.

La megafon "dragi clienti magazinul se deschide acum". Nu stiu daca va mai aduceti aminte faza aia din ceva reclama comunista cu olimpicii alergand si rupand benzile de la finish line...eh, asa o inceput si aici competitia. Au intrat buluc prin usi si au inceput sa alerge pe culoare spre fundul magazinului. Oamenii care inca puneau marfa in galantare si rafturi s-a tras speriati si s-au adapostit de valul tsunami de pensionari.

Am intrat dupa ale mele si evident curioasa sa vad ce anume ii mana pe saracii oameni care al'fel sunt bolnavi si abia se misca - se tin toata ziua de toate organele posibile si merg greu impingandu-se in sacosele cu role ca sa aiba un oareshce avans notabil fata de melci - trebuia sa vad care este sfantul Graal care i-o facut sa alerge de parca ii astepta Jizazu cu sfanta nemurire in mana si viata fara de boala.

Si.... pam-pam!
Cade ochiul pe vitrinele gemand de porci. "Duamna, da nu aveti adidasi de porc? Da de ce nu ati adus capatani de porc, da nici macar soric? e inadmisibil duamna?! Noi cu ce facem racitura?"  " Da pulpele ambalate de porc unde sunt?!" Rumoare, nebunie, disperare.

Ajung sa depasesc puhoiul de la carnarie, dand din mana a lehamite si facand planuri alternative spre alta carmangerie serioasa care precis la ora aia era goala, cand o voce mica spune "pulpele sunt pe palet la raftul cu pui", ma opresc fiind la 2 pasi de palet, iau una din cutie si fac 3 pasi in lateral si in acelasi timp brusc valul face 180º pe calcaie si se indreapta ca furtuna de nisip spre mine.

Am apucat sa ma feresc la timp, dar cucoana cu voce mica de la magazin nu  a avut acelasi noroc din nefericire fiind maturata de valul de pensionari cu cosuri care-s vioi si sanatosi ca niste maratonisti de mare angajament atletic.

Mi-am luat talpasita urgent spre case inainte sa apuce forta nebuna sa ma puna jos si sa imi ia carnea, mai ales ca vociferarile erau din ce in ce mai intense, iar incarcarea electrica din aer putea sa faca sa lumineze si un bec.

Si asa am aflat dragii mei, care este secretul vesnicei longevitati....gimnastica de inviorare de dimineata, facuta-n hypermarsheu la caldurica, folosind sacosele pe post de haltere...apoi tarshairea leeeeeeeeeeeeent prin viata!