22.10.17

the morning after



Inca n-a rasarit soarele si m-am trezit, pentru ca probabil dormisem orele regulamentare si deja incepusera sa ma doara oasele de la atata stat la orizontala, oase care nu sunt obisnuite decat cu exploatarea aproape intr-o miscare browniana, pana la epuizare.

Am pus de o cafea, si m-am asezat, incercand sa ma dumiresc din ce parte ar trebui sa incep sa ma trezesc si unde-i sus si unde-i jos,  timp in care cainele ma pufaie incercand sa isi gaseasca o pozitie perfecta de covrig in cosuletul ei, ca sa puna sa mai doarma - ca no, ea este obosita si are nevoie de mai mult somn, asta dupa ce m-o calarit toata noaptea intrand si iesind de sub plapuma, ca deh, a venit iarna, iar noaptea e racorica si blana e absolut degeaba.

Ii gata si cafeaua, s-a incalzit si laptele. E atata liniste in casa la ora asta! Pisica si-a ocupat locul uzual in fotoliul ei din capatul casei, s-o asezat cumva cu cracii in sus in asa fel incat sa isi poata acoperi ochii cu labuta - ca da, dansa cred ca e fotofoba ca mine - si toarce sau sforaie intr-o cadenta ce imi da o stare de bine si somnolenta moale ca blana ei.


Dar nu despre asta e vorba acum, ci despre oamenii cu care ne inconjuram.
In gasca mea constanta de prieteni avem un obicei...din timp in timp reusim sa facem un sincron organizat si sa petrecem o zi impreuna toti. In general implica un pic de planuire, programare si logistica dar de cele mai multe ori este un efort rasplatit cum nu se poate mai bine. Sigur, intalnirea se axeaza in principal pe petrecut vreme impreuna, gatit, tachinat, mancat, bucurat de bucuriile altora, ajuns la zi cu ce s-o mai intamplat de cand nu ne-am auzit, batut pe burtici, savurat un vin/bere/etc, jucat cu cateii si pisicile, dragalit bebelusul grupului si evident leneveala cat de mult posibil.


Insa nici despre asta nu e vorba. Ci despre alti oameni.
Oameni cu care ajungi sa te intalnesti intamplator absolut tangential la un moment dat si cu care in scurtul timp petrecut iti dai seama ca se potrivesc cu ideile tale, cu valorile tale si cu stilul tau de viata precum doi miezi de nuca in aceeasi coaja. Si sunt oameni care te incarca cu energie pozitiva si te destreseaza doar prin simpla prezenta, doar prin campului magnetic pe care il simti intr-o simpla imbratisare, doar prin modul in care folosesc sintaxa in conversatie si inflexiunea vocii - care iti transmite bucuria de a-si imparti putinul timp cu tine. Doar prin simpla prezenta. Atat!

Si-atunci cand sunt  intalniri cu gasca cu motivul "doar pentru ca e joi si n-avem nuci de spart" si pentru ca la noi intotdeauna a fost pus pe frontispiciul gastii "unde mananca 12 sigur mananca 15, ia-i cu tine si hai ca e gata masa!". No si cand se intalnesc constantii cu tangentialii reies niste supernove atat de colorate, de vesele si de pline de zen incat ajungi sa iti creasca aripi, sa te simti mai inalt si mai usor, indiferent ce an, zi, ora de cacao a fost. 

Si  la cafeaua de a doua zi, dupa ce zumzetul agitatiei s-o domolit, nu poti decat  sa constati ca atunci cand ti-e bine e liniste si cand ti-e sufletul usor si plin de bucurie, precis o datorezi oamenilor frumosi si normali de langa tine.