crima...camera de garda..resuscitare...si de la capat

si, da...m-a omorat...un pic cate un pic pana nu a mai ramas nimic...ca un vierme d'ala care manca pana la ultima picatura carnea de pe os..si ajunge la concluzia ca are o lipsa de calciu..si devoreaza si osul..pana ramane un mare gol...si un nimic...

ramasitele au ajuns la camera de garda...s-au recompus cu lacrimi si ganduri...cu dorinte de razbunare si comploturi taioase...au inceput incet incet sa se lege toate la loc...atentie...incarca...clear..

resuscitare..un curent...intai o gura de aer...apoi lacrimi intepand ochii...apoi iarasi o gura lacoma de aer...apoi primele ganduri eliberate din negura...apoi inca o gura de aer...lucrurile incep sa se lumineze...lacrimile s-au rostogolit..nu mai sunt...te lasi pe marginea patului incet in halat...si pui piciorul jos..

primul pas...inveti sa simti cu laba piciorului gresia rece si neincrederea in tine, inveti apoi sa te echilibrezi singur, sa vezi ce poti lasa in urma ca sa iti usurezi parcursul...inveti incet incet sa te bucuri de lucrurile marunte...un zambet pentru evolutie, o vorba buna intoarsa de la cine nu te astepti, o privire...o atingere aspra...un prieten adevarat...uitat...intr-un colt...care asteapta sa iti revizuiesti viata..si sa o iei de la capat cu crima..camera de garda...resuscitarea...primul pas..