de citit

desi nu obisnuiesc sa pun asa ceva si nici nu sunt foarte mare fan al poeziei..iaca:

Încet răsunetul de clopot
Se risipeşte tremurînd,
Şi numai apele în ropot
S'aud din munte scoborînd:

Iar umbrele de brazi, lungite,
Spre vecina mînăstire curg —
Păduri şi văi, pe nesimţite,
Se 'neacă 'n vînătul amurg.

Sub muta stelelor domnie,
Cu zgomot porţile se 'nchid
Ce trece-aşa ca o stafie
Încetişor pe lîngă zid?...

De după dealuri depărtate,
De-asupra codrilor pustii,
Se 'nalţă luna şi străbate
În adormitele chilii.

Puterea nopţii se aşază
Ca un zăbranic pe pămînt —
Un singur suflet stă de pază
În tot acest repaos sfînt...

Măicuţă, nopţile de vară,
Sînt înfiorător de dulci...
Încremenişi privind afară, —
Pe cine-astepţi de nu te culci?

Tu eşti fecioara înţeleaptă,
Ce candela 'şi-a pregătit,
Şi strajă neclintit'aşteaptă
Sosirea mirelui iubit...

Dar ochii, ca nealtădată,
Îţi ard, bolnav strălucitori,
De patimi surde ce te 'mbată,
De 'nchipuiri ce'ţi dau fiori.

Dorinţi necunoscute încă,
Şi ne 'nţelese te cuprind,
Cînd în muţenia adîncă
Zăreşti o umbră 'ncet viind.
[modifică] II

Zadarnic ţi-ar mai bate 'n minte
Evlavioasele poveţi,
Căci mai presus de cele sfinte
Stă legea vecinicei vieţi. —

De sbucium şi de voluptate,
Tîrziu, ca un copil trudit,
Aşa, cu mînile 'ncleştate
De gîtul lui, ai adormit.

...........................
...........................

Răsună toaca de utrină,
Chiliile s'au redeschis,
Tu, speriată de lumină,
Te scoli, uimită ca de-un vis.

Priveşti în juru-ţi, şi te 'ntuneci
Sub negrul gîndurilor stol.
Ca de pe-un mal înalt aluneci
Şi par'că te scufunzi în gol.

Căci simti că 'n aste ziduri sfinte,
Ce ca pe-o floare te-au păstrat,
Vieaţa ta de-aci 'nainte
E o minciună, ş'un păcat —

Şi cînd gîndeşti la ce ruşine,
Şi'n ce noroiu te-ai scoborît, -
Ţi-ai rupe rasa de pe tine,
Ţi-ai smulge crucea de la gît...

Dar patima iubirii creşte,
Te ia, ca valul unei mări,
Si focul inimii topeşte
Tăria crudelor mustrări.

Te'ndupleci singur'a 'nţelege,
Că durerosul tău amor
Nu'i un păcat — ci e o lege
Poruncitoare tuturor, —

Şi dacă 'n a vieţei cale,
Un suflet tînăr s'a oprit
Sub raza frumuseţii tale,
Tremurător şi fericit,

La ce pustii să'ţi treacă anii
Şi inima să'ţi îngrădeşti
În pacea sfintelor citanii
Ş'a pravilei bisericeşti!...

În mănăstire
de Alexandru Vlahuţă