5.4.10

cHam asa se face evaziunea..



Ghid de invatare si pentru altii...

Recent cainele din posesia familiei a decis ca la varsta ei – aproape 12 se cade sa ne traga o sperietura sanatoasa si deci a purces la a face o criza cu spume la gura si contracturi musculare..etc, toate semnele unei crize de epilepsie. Medicul care se ocupa de ea de obicei i-o prescris fenobarbital si calciu..si pa.

Cainele evident bine drogat s-a manifestat o vreme ca omul beat si mahmur…adica doarme, bea multa apa si merge impleticit. Dupa ce am studiat o vreme pe net cu ce se mananca epilepsia canina am decis sa mai dorim o opinie.

Moment la care am bagat cainele in masina si am purces spre o clinica destul de veche in brasov – kronvet. Lucrul asta s-o intamplat intr-o joi. dupa consultul cainelui si povesti diverse pe tema medicamente si alte marafeturi care le aveam de facut cu ea, am aflat primul tarif. 250 lei, pentru consult, o doza de d3+calciu si ceva analize…ok..bon de casa nu, insa medicii si asistentele au fost foarte atenti si-am zis no, s-or fi fastacit.

A doua zi urma sa mergem la inca o doza de calciu+D3 = 50 lei, fara bon de casa evident. a 3-a zi catelul s-a simtit ceva mai ciudat si au decis sa ii faca ceva cocktail de medicamente = 75 lei, fara bon de casa. a 4-a zi D3+ calciu + blabla…inca 65 lei, iarasi far de bon. si lucrurile au continuat asa timp de 7 zile cu sume variind de la 50 la 150 lei in functie de perfuzii, medicamete si servicii medicale de gen curatat urechi…intr-un final cotizatia totala a ajuns undeva in jurul la 700 lei, fara a primi nici macar o singura data un bon sau macar un gest de bat la casa, luati va rog bonul. va dati seama ca atata vreme cat am petrecut pe acolo pe hol nu am vazut lucrul asta sa se intample nici cu alti pacienti…in fine…ciorba lor.

intr-un final mergand din rau in mai rau am decis sa ne interesam care-s metodele de-a usura suferinta catelului. Eh, nici eutanasia n-a trecut prin bratele fiscului – inca 150 lei usurati din portofel fara nici un mod de decontare… ca spre final sa ma manance sa intreb despre inhumari sau care este metoda dupa…mi s-o raspuns fara clipit: incinerarea – 300 lei sau iei cainele acasa si te descurci. traiasca orezul de parastas!

Pana la capat din toata experienta asta am priceput asa: ai animal de casa care trebe dus la veterinar = ai portofel gros = ajuti evaziunea fiscala. Norocul meu e ca n-am avut nevoie si de popa sa ii cante la cap, ca ala precis nu umbla cu casa de marcat sub sutana.

3 comentarii:

castleless spunea...

cu evaziunea chiar zic bravo, pa printzipiu' "ma' bine banu'n boznaru' nostru decat in gardu' vilei cefei late", insa cu hamaitoru' tacut insa... nah... buba. :(

Barza Chioara spunea...

Eu sunt mai 'nesimtita' si cer intotdeauna bon de casa - am, n-am nevoie, asta este, eu platesc impozitele, sa dea si altii. Despre cum se impart ele, ar trebui sa iesim naibii in strada sa blocam pe "cefele late" si sa-i jumulim bine. Pana nu avem o reactie la nivel social, geaba ne plangem oful pe bloguri. Iesit in strada cu maciuca, dat la cap.
Dincolo de evaziune, ce face acum Ruby? Asta cu euthanasia e o optiune serioasa?

io-n Dushu Tau! spunea...

da..a fost optiune serioasa. din 1 aprilie nu mai avem catel