Am intalnit un arici. Ni se tot abat caile unuia intr-ale altuia. Ca intotdeauna zambesc amuzata si curioasa. Imi plac tepii lui si gasesc metoda asta de protectie a fi extrem de incitanta si de buna de folosit. In cati pasi ajungi totusi sa vezi burtica rozacee si sa iti permiti sa profiti de ea cum se cuvine, gadiland perisorii fini de pe ea, oricand iti doreste inima?
Ehe, vine raspunsul. Ariciul este arici. Nu se dezminte. Acum zambeste seducator, cu ochii ca margelele, pana te dezmeticesti de vraja, a disparut cu tot cu ace. Acum iti arata o labuta, in secunda doi e ghem. Isi baga nasul in farfuria cu lapte dar cum incerci ceva, urechiusa fina isi face datoria si iarasi este de neatins. Orice ai incerca e o situatie in care nu poti sa castigi increderea pentru ca nu este dorita. Lui ii place asa singur, in blanita lui cu ace.
Incerci sa vezi cat sunt de ascutite acele si te intepi cu unul, pleaca fara nici o remuscare fara sa se uite in urma... te-ai pus cu un arici, stiai dinainte rezultatul.
(foto luata de aici)
8 comentarii:
ce bijuterie!
realmente. Nu stiu cum n-am orbit de atata sclipici :)
felicitari!
miju? pentru?
asa. acum urmeaza partea cu:
succes!
fi si tu vulpe, ai auzit ca vulpile ajung acolo, la perisorii aia finuti de pe burtica lui...
nu prea mi-s genul vulpe :)
dar poate aplicam metoda care da roade intotdeauna "ori la bal ori la spital"
astept nerabdator detalii :D
si eu :))
Trimiteți un comentariu