2.8.10
insomnia naste monstrii
Da, esti viu, dar esti gol, atat de gol incat nici jumatate de lume nu te-ar umple. Este teribil de usor sa lasi pe altcineva sa te faca sa te simti neinsemnat. sa te apese singuratatea pana la lacrimi. sa nu ai nici un fel de sprijin si sa nu poti urla decat la luna neputinta morbida care te-apasa. este deprimant si injositor ca lumea sa te foloseasca doar sa te arunce. sa te doreasca doar atunci cand ii poti scoate dintr-un cacat sau le poti imbunatati existenta prin comparatie. este greu sa vrei ceva - o schimbare, o alinare - intr-o lume unde esti legat si de maini si de picioare de oameni avizi de bani si de atentie si pentru care nimic nu mai conteaza. esti calcat in picioare realmente. esti un pres de care se sterg fara sa le pese daca inainte au calcat intr-o balta sau intr-un rahat de caine, tu esti acolo sa le calmezi arsura si sa elimini mirosul. trebuie sa te comporti ca un burete. sa absorbi totul si sa nu elimini nimic din mustele pe care ti le paseaza acesti paraziti. sa le lasi in tine pana ajung sa depuna oua si sa te manance de viu. sa nu mai ramana decat un loc gol, atat de gol...incat nici jumatate de lume nu te-ar umple..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
am vazut ieri o replica buna intr'un film siropos: e adevarat ca fiecare suntem singuri inauntrul nostru, dar suntem cu totii in aceasta singuratate. (mi'am permis sa o extind cu cateva cuvinte suplimentare)
...asta referitor la inceput.
cat despre sfarsit... daca gasesti un mod de deal with the "golul", cred ca iti este mai usor cand observi comportamentul lor (al celor multi) ingust.
uuu…… nasol rau cu insomniile astea….
da pana la urma da-i dracu pe aia cu mizeriile lor cu tot; orice-ar face tot in iad o s-ajunga, mai rau nu se poate :)
si oricum nu e unul, sunt mii (ca-n bancul ala cu tipul care mergea pe autostrada pe sensul celalalt) asa ca nu te chinui sa-i dovedesti
la insomniile astea cre ca trebuie sa dibui luminita aia, nu aia de la capatu tunelului ca aia e la mama naibii de departe, ci ailalta, aia care palpaie cand inchizi ochii; o insfaci, o netezesti cu dosul palmei si tragi de ea ca de ciunga pana se face intai ca un bec, peorma ca o floarea soarelui, peorma ca un soare mai mititel……..
si gata, e zi
Dushule, asculta la mosu, ca stie ce spune: ai in tine tot ce-ti trebuie ca sa nu te lasi indoita de mizerii, uneori doar uiti cum sa sa ajungi la forta dinauntru.
Si poate ti-ar mai folosi in momente de-astea sa-nveti sa fii nu burete, ci canal: nu acumulezi, ci transferi. Astfel incat tu sa ramai, pe dinauntru, cum vrei tu si cum vor ei.
...grasshopper... =))
(ma scuzati, chiar nu m'am putut abtine)
Trimiteți un comentariu