12.3.12

viata part time




Nu stiu cum se face dar in ultima perioada am avut senzatia ca ma invart intr-un leagan d'ala cu sfori, in care pana nu pui picioarele jos nu se opreste... din ianuarie am tras ca nebuna la birou si in paralel niste proiecte personale pe care am reusit sa le definitivez abia de curand. Si nu pot sa inteleg cum se intampla ca atunci cand stresul e maxim la unul din job-uri, se activeaza la maxim si la al 2-lea si cand unul e relache, al 2-lea e disparut. Este peste puterea mea de intelegere cum poate exista un asemnea timing dat peste cap in existenta mea.

Insa partea si mai stupida e ca odata incheiate proiectele simt lipsa zumzaielii din cap, a ideilor alergand ca nebunele si a solutiilor aparute noaptea in somn si puse in practica a doua zi dimineata. Mi-e dor de rush-ul ala cand stii ca ai un termen limita si toate simturile ti se ascut in asa fel incat nu poti respira decat dupa ce ai terminat cu totul si senzatia ca totul este gata, implinirea lucrului bun dus la capat cu succes. si culmea culmilor este ca am revenit la statul degeaba si uitatul la filme si am ajuns la concluzia ca nu mai este o chestie satisfacatoare...nici macar pentru pierdut timp aiurea. Cred ca tre sa imi gasesc un hobby de iarna rapid ca al'fel o sa ma sui pe pereti :) sugestii?

6 comentarii:

Radu spunea...

workaholism îi spune. se tratează cu vacanțe:)

belgianca spunea...

inteleg faza cu rush-ul. :D eu ma simt ca si cum dau ce-i mai bun din mine numai cand toti vin de-odata pe capul meu si imi cer lucruri serioase cu termen ieri. :))) dar pauzele prind bine la creier, atat timp cat nu sunt lungi si dese. ;)

io-n Dushu Tau! spunea...

Radu, stim...stim...doar ca vacanta se cheama chestia aia cand nu ploua si e vreme de cacao :))

io-n Dushu Tau! spunea...

mirona lol, workaholic much si tu? :))

silavaracald spunea...

Workaolholicul simte mereu senzația asta, e dependent de ea și nu găsește nicio altă bucurie în afară de a trage în jug. Nu-mi pari genul... Spune drept, de s-ar prezenta cineva la tine cu un bilet de avion și sejurul plătit pentru o săptămână într-o stațiune din zonele veșnic însorite ale globului, ai accepta? Sau te-ai da de ceasul morții că vrei la serviciu?

io-n Dushu Tau! spunea...

Mel, in nici un caz. as pleca on spot...fara bagaj sau ceva ;))