28.8.12

Regulile unei prietenii



Pentru ca in ultima vreme, nu stiu, dar nu prea se mai aliniaza stelele din mai multe puncte de vedere si cu mai multe persoane, si deci ma gandesc la faptul ca fie am acordat mai usor decat ar trebui eticheta de prieten, fie busola mea iar a luat-o razna....

Din punctul meu de vedere exista trei tipuri de prieteni in viata mea:

* Cei cu care ma vad destul de des pentru ca sunt aproape si imi face placere oricand sa ies cu ei pentru ca impartim aceleasi pasiuni, concepte si idei, indiferent de varsta

* Cei cu care nu ma vad atat de des, deoarece nu sunt atata de aproape insa internetul face ca macar la 2-3 zile sa ne impiedicam unii de altii cat sa stim de unele si altele, sa povestim cate in luna si stele.

* Cei cu care nu ma vad des si nu ma aud des, datorita distantei, muncii, familiilor, insa cu care impart la fel de cu drag ca si cu primii, timpul pe care il avem impreuna si cu care, desi ma aud mai rar relatia e la fel de stransa si de puternica ca si cum ar fi zi de zi langa mine. Astea insa sunt prietenii vechi, care au trecut dincolo de conceptul nu imi place de tine azi ca mi-ai baut berea si ai muscat din sandwichul meu, cu care am impartit mai mult decat un acoperis, o vacanta sau o saptamana la soare.

Insa! Nu consider prieten un OM care ma cauta doar cand are EL probleme, care nu raspunde la telefon decat cand are EL ceva de intrebat si care suna doar cand are nevoie de ceva sau cand exista o conjunctura a astrelor care e favorabila, indiferent daca e dupa o saptamana, o luna...etc.

A avea un prieten inseamna sa intalnesti omul la jumatatea drumului. Dai si tu, da si el - atentie, o ureche si un umar cand e necesar,  un covrig, o samanta, un leu, o bere, o plimbare, o mana de ajutor, un imprumut, o idee, un sfat.

Un prieten este cel care nu acapareaza, nu este drama queen, nu are pretentii si obsesii de dominare, nu te impinge, nu te intoarce din drum, nu iti inoculeaza opiniile proprii, nu te obliga in numele prieteniei sa faci tampenii.
In schimb, te ajuta, chit ca ai de carat mobila sau de dus flori la gagici, te sustine si iti da sfaturi daca le ceri, este acolo cand sari parleazul sau cazi din copac, e cel care pune mana pe telefon sa imparta cu tine si bucuriile dar si tristetile si fericirea dar si vestile proaste.


No, este asa? sau eu inca traiesc prieteniile din ciresarii si din copilarie?

6 comentarii:

Diana Coman spunea...

Mhm, da' ce descrii tu acolo cam suna a "relatie reciproc avantajoasa", ceea ce nu-mi pare ca are musai a face cu prietenia.

Mie mi-s prieteni cei de-mi lumineaza secunda cand vorbesc cu ei - indiferent cat de des ori pentru ce motiv, ori daca e au ba jumatatea drumului de care zici.

io-n Dushu Tau! spunea...

Diana probabil definim diferit prietenia de cursa lunga :)
insa cum nu exista doi oameni la fel nu exista nici doua prietnii idem, insa un prieten este un om pe care te poti baza indiferent daca ai nevoie sa iti lumineze ziua sau sa te interneze la spital ca esti pe moarte :)

silavaracald spunea...

Prietenia o văd la fel ca și tine, adică ușor demodat poate. E comuniune, iar de acolo încolo lucrurile decurg așa cum le-ai descris.
Orice altceva e doar amiciție sau relație din interes.
Poate că de aceea e și din ce în ce mai rară.

blomamaind spunea...

si eu vad lucrurile la fel. de-aia n-am decat doi-trei prieteni buni.
ii cunosc de multi ani, si se intampla uneori sa nu vorbim cu zilele, saptamanile sau lunile. dar ei raman prietenii mei cei mai buni.

eu sunt genul de persoana care poate fi sunata la 3 dimineata pentru ca ai o problema sau pentru ca ai iesit din club si ai chef de o cafea. dar asta doar pentru prietenii mei buni.
mai ales in ultimii ani am devenit foarte selectiva. prefer sa stau singura decat in compania cuiva care nu imi place cu adevarat.

io-n Dushu Tau! spunea...

meh, deci nu-s chiar dereglata :))

yesterdayman spunea...

dush, da' mai exista prieteni?