Am decis anul trecut, ca avem de vazut una din trupele de vis ale acestei lumi, drept urmare a trebuit sa miscam spre capitala de vis a acestei tari binecuvantate de zei.
Concertul, absolut misto, de cand am intrat spre stadion, bine organizat, toate lucrurile geniale, ca afara monsher!!
Da’ si cand iesi din zona binecuvantata de zei si sfere te mananca zgaiba!
Spre finalul recitalului pe fundal se vedeau fulgere, printre artificii si confetiile pe care le-au insirat cu gratie pe cer.
Am zis, eh, fulgera, ce cacao, dupa 35-38 de grade, se intampla.
S-o intamplat, ca de aia e Bucale de cacat. Tot ce poate sa se intample, se întâmplă, cu galeata, de 7 tone jumatate.
Am iesit de la concert intr-o atmosfera incarcata, cu fete zambitoare si energie, pe un cer apocaliptic cu fulgere si tunete si ploaie iminenta.
Ne oprim in statia de autobuz, unde sistemele spuneau ca urmeaza sa vina autobuz.
Probabil era autobuz fantoma, ca nu l-am vazut. Doar ne-a spus appicatia tuturor din statie ca a trecut. Amin! Asa sa fie! Sa i se aseze rotile in pace!
Cat am asteptat al doilea autobuz, a inceput sa ploua. Initial catinel, cat sa te racoreasca, dupa aia cu muci si clabuci. Ca deh, probabil radet nu a dat drumul la apa calda si dupa atata stati incuiati intr-o bula mica pe stadion, puteam ca dupa puscarie.
Vazand ca stam ca proasta-n poarta, am zis sa incepem sa dam din buci, ca sanse sa prindem ceva cu roti, din pix, ca nu misca nimeni nimic in afara de politie bastoane si megafoane. Desi anuntasera suplimentare de autobuze, electrice, cu masaj la oua si inghinal, iacata ca au suplimentat doar mui catre popor. De asteptat. Primiti ce ati votat.
Si am plecat spre metrou. Pe drum, ajunse aproape de gura de metrou incepe grindina, cu niste boabe cat oul de prepelita. Fugim sa ne adapostim in gura de metrou. Mumu. Toata lumea statea bulucita sa intre, cu capul jos, incercand sa nu isi sparga capul cu grindina, stiut fiind ca mno, desi nu e organ vital, trebuie totusi protejat.
Toata lumea bulucita a zis ca o fi grea intrarea in statie, fiind puhoi. E pula! Usa inchisa si incuiata!
Evident am fost bubuite torential de grindina, cu piele zdrelita si sange. Sa fie! Am dat si sange la capitala! Sa va fie de pomana!
Evident, usa urmatoare era deschisa si apucam dupa cateva minute de bataie inghetata cu spor, sa ne adapostim. Mood-ul popular era bun, lumea inca radea si chicotea, storcand apa din sutiene si chiloti, si incercand sa repare insemnele indiene de lupta, lasate de loreal, Rimmel si maxfactorpe sub pleoapele pline de sclipici.
Prindem un metrou - cu urale ca la golul nationalei - catre capatul de linie ca sa schimbam magistrala, insa la capatul magistralei, pula metrou sa continuam.
vantul trist, iar un imbecil cu microfon tot anunta ca “ultimul metrou spre anghel saligni” iar aplicatiile din nou, spuneau ca vine metroul. A venit, asa cum vine si al 13-lea salar in romania. 99.9% imaginar.
Fiind intr-o zona mai decenta ca trafic pietonal, dar cu multe salupe in apa pana la buci, sanse sa gasesti un uber bolt sau masina sa te ia ud si sa nu te ude mai tare cand stai jos era nula.
Cautand alte solutii, iesim spre autobuz, prin ploaia torentiala ca sa facem cumva sa ajungem la hotel. Mi-am luat brevetul de navigator de apa mica pe strazile din capitala europeana. Pana la genunchi. Plina de crengi si gunoi. SatraiascaFirea!! Si canalizarea si soferii muisti, care in apa la genunchi li se parea misto sa conduca cu viteza cat sa ajungem si cu crengi in cap din zoaia de pe strada nu doar cu cucuiele de la grindina. Muie lor, fie primit!
Autobuze si la dracu’n praznic si din pix, evident. Ajungem la o statie de autobuz, care avea 3 zone acoperite, pline de publicitate, dar care curgeau prin toate inchieturile, de ziceai ca aveau tavanul sita, nu fite si figuri din plexic si banii dumneavoastra sunt aici.
Dupa 40 de minute, ude pana in inima reusim sa ne suim intr-un autobuz caruia ii atarna jumatate din bara din fata si intra apa in el ca intr-o scoica sparta, la fiecare 2 pasi iti lua valul papucii si ii ducea unde voia el in autobuz.
Dat jos din autobuz ca soferul a urlat ca de aici e trafic, jos toti! Pe la biblioteca nationala incepe si bate un vant, care ude fiind pana in suflet, ne-a facut cub de gheata pana sa ajungem la hotel.
Csf, ncsf. Sa mor daca pricep cum traiesc oamenii astia in urbea cu pricina. Mizerie, caldura, case la un pas de cazut, masini puse d’ampulea peste tot, isterie, claxoane si zoi.
Mno asta fu!
luam ziua de la capat dupa un somn chinuit, si mergem intr-un mare lant de magazine care ne ucid padurile, ca ramasesem fara pungi si cearceafuri. Dupa ce ne punem in cos cumparaturile, la casa? Anunturi. Ne pare rau, nu putem sa va luam nici cashu nici cardu’. E sistemul cazut de toti dumnezeii si toti angajatii roiau in zona sa explice purtatorilor de cosuri cu varf ce se intampla. Au dat apa, cafea si hotdogi la populatie cat s-o asteptat sa se rezolve problemele cu baza de date si case. Au carat inclusiv canapele de la reduse si scaune de pe raioane sa aiba lumea pe ce sta in fata caselor si astepta sa isi cheltuie averile.
Drept urmare, un asa da, de la o corporatie privata si asa nu, muie primaria capitalei, muie metrorex si muie rtb. Hua sa traiasca Coldplay!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu