screw you...

i didn't like your taste anyway...
asta era unu din versurile care imi aduc aminte de veninul care il mai am de imprastiat..oricum..n-o sa ajunga niciodata la sursa...de lucrul asta sunt constienta..

Am ajuns sa traim de azi pe maine...sa ne agatam de oameni doar pentru interese..sa promitem marea cu sarea si sa nu dam nici macar un gram de nisip pe ceea ce am promis..totul este ambiguu in asa fel incat sa nu poata fi depistat si sa nu poata fi reprosat

am ajuns sa traim cu sufletul la gura dupa un telefon care nu suna...sa asteptam nasterea primului cal zburator sa il aduca pe fat frumos la etajul 7 unde a promis ca ajunge si unde pana acu doar arabul cu carpeta cu rapirea din serai a ajuns...alaturi de sutele de parai aruncate in sila inainte de parasirea scenei..

traim in umbra unui pahar de vin, a unei beri, a unei conversatii care de multe ori este mai gaunoasa decat o zi de miercuri la slujba popii...socializarea devine animalica si alcoolica, refularile integrale se petrec intre o sesiune de shopping si o manichiura la spa...intre o lenjerie si o felie de salam.

nimeni nu mai taie frunza la caini in doi..dar, in final o mana spala pe alta si pe alta si pe alta...pana ramane fara sapun