continuand seria medicalo/educativa de tura trecuta...
sunt o mare amatoare de tocuri. prefer stiletto. cele mai inalte au 11 centimetri. merg cu ele parc-as pasi pe puf. am dansat noapte-ntreaga in oldies pe ele, cu sandalele de 10 am facut kilometraj sanatos prin grecia fara sa am nici cea mai mica ezitare. cizmele cu toc de 7 sunt a doua mea natura, merg cu ele parc-as fi desculta, parca m-o nascut mama pe ele. pana acu purtand tocuri de pe la 16 ani, nu am reusit sa imi luxez, rup, amortesc niciodata piciorul sau alte organe corespondente.
toata introducerea asta a fost nascuta doar pentru a exemplifica faptul ca nu-s impiedicata sau fara exercitiu fizic moderat sau ca am o coloana vertebrala de molusca. insa pare-se ca ma ajung blestemele din urma. si damn, cred ca au fost multe. muuulte rau.
vineri dupa o iesire placuta in oras (Hey you!) am dus regescu-mi cur acasa. incaltata comod cu cizme joase, ca deh, este ghetus in brasov, am parcat, extras geanta din portbagaj amintit ca am telefoane in masina. aplecat luat telefoanele din bord si zapppppppp conexiune intrerupta. incerc sa ma indrept de spate..zummm nu functioneaza, aer din ce in ce mai putintel in plaman. cineva, la fiecare miscare baga din ce in ce mai tare cutzitul in salele mele. Luat ficatu-n dinti fie ce-o fi tre sa ma ridic si sa incui masina. purces la miscarea tipica bipezilor, transpiratii reci si fierbinti dadeau deja navala pe frunte si de-a lungul spinarii. Evrika, reusit. incuiat masina si luat agale spre casa. fiecare pas inca un fier inrosit in spinare. ma simteam ca la circ unde ala arunca cu cutite si nu nimereste victima, insa io eram tinta predilecta de nimerit.
intins in pat, oblojit spinarea cu alifii, sare calda, diclofenac, nurofenuri, bai calde, bai reci, gheata, legume congelate, perne electrice, comprese cu gel albastru congelat...ce mai.. lipsea doar spanacul si ochiurile de pe spinarea mea.
sambata, duminica, luni dezastru ambulant. ridicat din pat ca gravidele, asezat pe scaun ca gravidele, tarshait picioarele ca babele de 9j de ani, mers ca melcul. daca stranutam, ma durea pana-n maduva oaselor. sa incerci sa tragi un vant...exclus. probabil nasterea vaginala e un lucru mult mai simplu. incercat stat in pat pe stanga, doare, incercat pe dreapta, doare, pe spate doare mai putin decat pe burta doare..oare statul in cap o da randament?!
concluzia general valabila dupa toata aceasta experienta inca in desfasurare este ca tre sa imi zugravesc tavanul, mai ales daca o sa continui sa ma zgaiesc la el si in urmatoarele nopti cand incerc sa ma intorc de pe stanga pe dreapta sau cu fata-n sus sau in jos.
sau oare daca ma intorc cu o paleta d'aia cu care se invart clatitele doare mai putin?!
11 comentarii:
lasa ba ca io te iubesc si asa anticapata cum esti.. tz`ar spatele drept sa`ti fie..
Io ti-am oferit regescu`mi pat sa te odihnesti dar matale ai preferat sa te retragi la barlog...
sa te faci bine galusca ... :D
hihi.. merge?
Io m-am zburlit toată la primul paragraf, pt mine tocurile sunt o invenţie diabolică. Dar mi-ai adus aminte de crizele mele de reumatism, când simţeam că îmi dă cineva cu o bâtă peste genunchi şi glezne, aşa că, I hear you, sister! :)
Crdeam ca ce va culinar...shit, no luck :( Sanatate ! you're not alone, de-acu incolo o data la 6 luni asta ti-e viata ( been there, done that)
moshule, culinarul urmeaza maine seara ;) azi avem de lucru pana-n gat cu frishti si alte marafeturi :P
paulie, stiu ;)) nu merge :)) se taraie
lia, stiu, dar cand un pantof cu toc te face atat de sexy de ce sa nu incerci?
@dush
eh, nu-ti face griji, e doar varsta :))))
Dracu
drace, doaar varsta?:) credeam ca ii ceva mai palpitanto excitant ;)
To` te-mping eu pe scari zilele astea :D
Servus,
In caz ca mai ai probleme cu spatele (sorry pentru asta, iti doresc sanatate) iti recomand sa il cauti pe fostul director al Ambulantei de la noi din Bv, dr. Florentin ZORILA.
Am trecut personal prin asa ceva, poveste lunga, dar el m-a pus in stare de functionare in 30 de secunde - asta dupa 4 ani chinuiti, cu fel de fel de investigatii, analize si tratamente alaturea cu problema.
Nu incerc s afac reclama nimanui, nu am gasit o adresa de mail de-a ta, sa iti dau un mesaj particular.
Inca o data, sanatate mult iti doresc.
Marian
sers Doberman,
Merci de mesaj o sa incerc sa-l caut...ca inca dupa o saptamana is la fel de paradita :)
Trimiteți un comentariu