21.5.09

leapsa Liei



am primit o leapsa bestiala de la Lia, asa ca tre sa pun pixul pe hartie, mouse-ul pe pixel si culoarea pe creion si sa bag mare. Leapsa spune asa: Trebuie să scriu despre o năzbâtie din copilărie.
si cum din pacate numa una nu functioneaza, dam drumul la robinet.
1. Parintii mei, muncitori de capa si spada, primeau de la munca, pe langa salariu si diverse chestii ca "spor" de munca grea.
Printre astea se numara laptele zilnic, uneori cabanos, branza si cateodata paine. Ei si intr-o iarna dragii mosului, primira ai mei painea de la fabrica, multisoara si au zis oamenii hai sa o punem la inghetat in balcon si o trimitem la bunici s-o dea la purcei, ca in casa loc pentru ea nu era...si alte intrebuintari pentru ea nu existau.
Acu nota bene, pe vremea aia inca nu incepuse moda cu inchisul balcoanelor cu cornier, geamuri de autobuz si alte mercenarii tipice romanesti. No, zis si facut. Intr-o buna dupa masa, nu mai stiu ce aveam de impartit cu frac-miu prin casa, ca de obicei nu ne ajungea nimic nici unuia din noi, iar subsemnata, copil mic fiind, o zbugheste in balcon sa se ascunda. Talharul mai mare, o zis, na, balcon iti trebe, stai ca te incui acolo sa ingheti, sa-ti mai trebuiasca.
Si m-o lasat domnia sa sa dospesc acolo pana mi s-or invinetit degetelele, el strambandu-se pe partea ailalta de usa si facand tot soiul de mascari. Io copil dracos fiind (nu ca mi-ar fi trecut), incepusera deja sa ma apuce nervisorii si nici una nici doua, iau o painica d'aia rotunda si zbang una in geamul de la balcon. O trecut painica prin ambele geamuri ale usii de la balcon ca nimic. No, amu, ce drac facem, iarna, frig, ce spunem la parinti? cum reparam geamul? am colaborat la varianta cu se facuse curent ca am deschis si usa si geamul si s-o trantit...si s-au spart amandoua...va imaginati cine a avut pantalonii plini de linguri de lemn nu?

2. tot intr-o iarna, no, familie cu 2 copii, aveam un frigider d'ala fram cred, mititel pentru facut mancare pentru 4-5 zile, in stilul in care se manca atunci. Pune draga mama mea si arde o ciorba de varza cu ciolan afumat, de i-o mers vestea 3 cartiere la vale. Cum era intr-o oala destul de marisoara, evident nu s-o pupat cu dimensiunea frigiderului si zice femeia: no, las, e iarna, plozii nu ies in balcon, o pun acolo la pastrare, e iarna geroasa, nu se strica. Adevarata partea cu iarna geroasa :)).
Tot intr-o goana d'asta prin casa cu impartite si neimpartite iesim sa ne harjonim in balcon, ca doar acolo ai de ajuns intr-o casa de ~50mp. Si evident unul din noi, ca nu imi aduc aminte cine, ii arde un picior la oala de zboara un sfert de continut afara. UPS. Ce facem? cum facem? Luat farasul frumusel si incepem sa alergam varza prin balcon s-o strangem. Ok, dar ca sa o aruncam la gunoi insemna sa mergem cu ciorba peste covoarele din dormitor...deci departe. Cel mai simplu, jap peste balcon. Si lopatam noi de zor la ciorba de pe ciment, amandoi pe vine si dunga peste balustrada cu ea. La un moment dat se aud niste cristosi si dumnezei. Va dati seama ca nu am avut curaj sa ridicam nici unul capul sub balcon, dar am tulit-o pitulati la geamul de la bucatarie, care e pe urmatoarea laterala a blocului sa vedem cine injura si de ce.
Bafta generala! Sau mai bine zis, bafta directorala. La ora cu pricina se intorcea de la scoala 4 domnul director, care statea la 2 scari mai incolo. Si care bombanea de zor si curata la sapca plina de ciorba de varza si se intreba bodoganind de unde drac zboara ciorba direct la el pe sapcalie. Va dati seama ca amandoi am inghitit ca-n desenele cu Tom si Jerry cand Jerry o baga pe maneca rau. Daca se prinsese de unde a doua zi urma sa fie grasa, avand in vedere ca amandoi inca eram elevi la el in jurisdictie...insa am scapat fara nici un fel de pedepse iar mamei cred ca i-am spus ca ne-o fost foame la pranz si am mancat, iar ea draga s-o minunat ce copii are, de am pus si ne-am incalzit singuri mancare.
aaaaaaaaar mai fi multe de povestit, insa le lasam pe tura urmatoare...asa ca dam leapsa mai departe la Oli, Dracu', Ina, Mos Califar, Varanus, Paulie, Miju si cine mai doreste si pofteste.

6 comentarii:

LiaLia spunea...

:))))) F tareee :)) Vezi tu, pentrz poveşti din astea îmi pare mie rău de cei care sunt singuri la părinţi :D

io-n Dushu Tau! spunea...

oh Lia, cat m-o chinuit pe mine turbatul de frac-miu, doamne cat il uram. Obisnuia sa puna genunchiul pe mine, el fiind vizibil mai mare si mai rotund decat mine, care am fost o anemica toata viata ...sa nu ma pot misca si ma gadila pana nu mai puteam de ras. din cauza asta acu nu ma mai gadil nici cu ranga. si multe multe altele. oricum inca reuseste sa ma mai faca sa imi ia foc nervisorul cum al'cineva nu poate :))

Paulie spunea...

done... io nu`mi chinuiam sora :D , merge?
:))

io-n Dushu Tau! spunea...

rusinica. Trebuia chinuita.

Anonim spunea...

pierdere masiva asta, ca nu te mai gadili :)

minte de (viitor) injiner:

desi pe vremea aia inca nu se inventase discovery channel (cel putin nu in Romania), io auzisem de parashuta. nu aia la care dai banii inainte, ci aia cu care sari din avion.

fiind copchil cu multa imaginatie, m-am hotarat sa imi fac si io o parashuta. si sa sar cu ea de la balcon (etajul 3). numai ca fiind, asa dupa cum v-am spus, viitor injiner, am spus sa fac teste practice mai intai.
asa ca am luat o paturica, am legat cu sfoara colturile, un maimutoi mai durdului de sfori, sub parashuta, si am aruncat-o de la balcon.
rezultatul experimentului a fost ca s-a dus maimutoiul ca un bolovan, infasurat in sfori si in patura. moment in care m-am razgandit, si mi-am zis ca mai bine nu mai sar cu parashuta.

concluzie:
daca eram predestinat sa ajung prof de chestii umane (de exemplu), beleam pula.

Dracu

io-n Dushu Tau! spunea...

Drace, slava domnului ca esti inginer. Cu ce ma mai amuzam io acu? Noi parasutele le faceam din hartie. am avut o invatatoare pasionata de origami si ea ne-a invatat tot soiul de prostii. Dar, noi puneam bile de rulment in capacele de medicament si le dadeam drumul la vale..deci erau parasute cu nacela :))