Poveste de spus mai departe - partea a IX-a

Inceputul povestii este aici si trebuie continuata: Domnul din faţa ei era cu două degete mai scund ca ea, dar mirosea frumos şi nici nu avea verighetă pe deget. Îi rânji iar, cu toată gura. "Îmi pare atât de rău, pur şi simplu mi-aţi ţâşnit în faţă! Aveţi nevoie de ceva?" se frământa omul. "Ha! Da, de nişte silicoane!" spuse Orfelia şi izbucni în râs. Bărbatul se holba la ea şi ...

in ciuda socului cauzat de accident si a raspunsului ciudat dat de femeie a reusit sa si-o imagineze cum ar arata fara paltonul ponosit pe ea si decreteaza: "femeie, n-ai nevoie de silicoane, ci doar de un drum la spital. Te-ai lovit la cap". Ofelia ridica o spranceana intrebator la el si amintindu-si panicoasa ca a fumat ierburi, geme timid si-i sopteste "nu am asigurare medicala, nu imi permit sa imi platesc consultul, vreau doar sa dorm" si lesina in fata botului masinii.

Domnul se uita uimit la ea, sarind intr-un final sa o ridice insa nu reuseste sa o aduca in simtiri. Gandindu-se ca totusi ceva trebuie facut, fata totusi fusese accidentata si probabil contuzia la cap a facut-o sa vorbeasca dodii, a hotarat s-o aseze pe bancheta din spatele masinii sprijinita cu capul pe haina lui de par de camila. S-a suit la volan si a demarat in noapte.

Incet Ofelia a inceput sa perceapa sunetele camerei...un ticait molcom de ceas, o respiratie adanca, degetele s-au miscat incercand sa duca mana spre cap insa racoarea cearceafurilor de matase au facut-o sa mai zaboveasca o clipa...totusi durerea de cap nu era atat de cumplita cum i se parea in vis. Si-a strans tot curajul ramas in corpul obosit si mahmur si a deschis timid un ochi. Un interior crem, draperii alese cu gust, mobilier negru si auster.

A incercat sa deschida si al doilea ochi si sa repereze de unde venea acea respiratie linistita. Lumina insa a amplificat durerea de cap care si-a facut simtita prezenta alaturi de o senzatie de neliniste. Se intreba panicata unde a ajuns. Mahmureala tipica unei seri de fumat iarba incepuse sa o scarbeasca. I se intamplase a nu stiu cata oara sa se trezeasca in paturi straine cu goluri de memorie ca acum. Insa niciodata nu reusise sa se trezeasca decat in spelunci si alaturi de barbati de o calitate indoielnica, insa nu si azi.

Parfumul care invaluia patul mirosea diferit. Panica a inceput sa se amestece cu curiozitatea, "Oare unde sunt?!" A incercat sa intoarca fruntea sa vada cine dormea linistit langa ea insa un fulger de durere i-a retezat miscarea. Cu un efort suprauman a ridicat mana si si-a pipait fruntea care incepuse sa pulseze dureros. "Asta imi mai lipsea...un cucui! TOTUSI...ce am facut aseara?!". Foaiala ei a intrerupt sirul linistit de vise si respiratii de langa ea.

"buna dimineata" ii spune o voce barbateasca cu un timbru aspru dar cald. "cum te simti?" Vocea Ofeliei disparu. "c-c-co-confuza?".

Un ras clar inunda camera "e normal prostuto, aseara ai sarit in fata masinii mele, in timp ce conduceam, de la asta ai cucuiul acela in frunte." "Aha, asta explica partial povestea". "unde sunt totusi?". "pai aseara dupa ce mi-ai spus ca ai nevoie de silicoane in loc de salvare m-am prins ca nu erai tocmai treaza si am preferat sa te aduc la mine. Am chemat medicul familiei".

Gura Ofeliei se deschise sa spuna multumesc insa se inchise cu zgomot cand a auzit titulatura "medicul familiei".

"El mi-a confirmat ca a fost o lovitura usoara si ca nu este nevoie de internare la spital si alte investigatii suplimentare."

Ofelia a reusit totusi sa ingaime un multumesc pana cand el si-a dres vocea si a continuat. "Totusi a recomandat sa te odihnesti si sa nu depui eforturi suplimentare. Asa ca am decis pentru tine sa iti inchid telefonul - tu erai oricum inconstienta - si sa te las sa dormi, cearcanele tale mi-au spus ca nu ai mai facut asta de mult." Ofelia si-a lasat rusinata ochii in jos...


Iar de aici continuaaaaa....Jenika.