5.12.11
ma sufoc
Am senzatia ca totul incepe sa imi ramana mic. Fie ma dilat proportional si nu ma mai incape, fie am inceput sa sufar de claustrofobia sutienului si-a sosetelor care ma strang de ma lasa fara aer. Mai respir doar din doi in doi. Nu gasesc o foarfeca sa tai ce ma strange de gat. Cred ca este prima data in multi ani cand am venit din concediu fara chef de reintalnit cu munca. Am din ce in ce mai tare senzatia ca este timpul de o schimbare radicala, satula fiind de lucruri pe care le fac repetitiv, fara nici o noima, fara nici un strop de creier folosit in proces. Totul este doar un nesfarsit sir de miscari mecanice care implica asezat pe scaun, cascat ochii in doua monitoare si facut aceleasi chestii zilnice. Fara nici un rezultat notabil, fara nici un ecou ulterior. E ca si cum as croseta sosete invizibile pentru un miriapod care nu vrea sa le poarte. Insa probabil e doar depresia craciun, depresia intors din concediu la aceleasi mizerii, depresia taskurilor idioate si neexplicate pe care trebuie sa le prinzi din zbor, desi creierul tau inca e in concediu de 2 saptamani si nu isi doreste sa iasa din starea aia de copil infometat care sta in fata unui castron cu lapte care nu se termina niciodata...
Labels:
Ura de serviciu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
trage aer in piept, expira cu putere si-ntreaba-te: pot sau nu?!?
daca raspusul e DA: atunci treci la represalii. daca raspunsul e NU: atunci cauta sa gasesti ori o cale de mijloc ori un alt servici!
(nota pt. mine: is buna la dat sfaturi :( )
daca nu reusesti sa "respiri" schimband chestii mici, atunci poate chiar e timpul sa mergi mai departe.
hugs :*
Mda....futui!.....Si nu mai zic nimic.....m-ai deprimit si pe minii....
Cristina, cred ca era doar PMS, NF sau ceva. sau criza primei zile de munca dupa un concediu cum nu am avut de mult :)
Multumesc :* orice sfat e bun sfat :)
Blo, de 8 ani de zile imediat tot incerci, cand nu iti iese, nu iti iese, dar pana mea, nu ma las, ori cu ei de gat ori cu mine fluierand pe langa tine pe undeva :))
Jenika, totul e trecator...chiar si depresiile de dupa masa :))
:D eu iti dai seama ca m-as bucura sa stiu ca fluieri pe aici pe undeva :D
Nu cumva te-ai pus pe-ngrăşat? Ai ai ai, că nu-mi plac grasele. Fii nemiloasă cu mine, zi-mi adevărul, Dusuleţ:)
nea varanus? EU? care de la 65 am ajuns la 54? nu cred ca ma ingras, din contra :))
Trimiteți un comentariu