17.7.08
proasta pomana
dom'le...am declarat oficial...sunt PROASTA.
aseara m-am apucat sa dezmembrez un dulap, care il am de cand eram mica mica si pe care mi s-o pus pata ca este inutil cu tot cu aproape tot continutul. ne-am adunat meseriasii, am facut loc la content in alte dulapuri prin sortare si in unele si in altele si c'est fini.
astfel am strans un morman de haine, mai noi, mai vechi, mai bune mai proaste(a se citi la moda)...dar in general purtabile cu mandrie de oricine are un nr de kile si o inaltime.
azi am imbarcat tot borfetul in pungute si in portbagajul masinii si am declarat...dunga sa le dau.
am decis ca cel mai appropriate e sa le dau cuiva care stie clar une este necesara o haina - respectiv la un hospice de care ma leaga niste amintiri dragi mie, cu un nene cu ochi frumosi.
avand in vedere ca am distrus un shifonier, logic, hainele din el variau de la camasi, pantaloni, hanorace la costume si cravate.
acu.
cei de la hospice fac si munca de asistenta sociala nu doar sa ingrijeasca de bolnavi in stadii terminale. si asistenta asta sociala implica ajutoare de tot felul la familii cu probleme. facand nitele conexiuni in timp ce vorbeam cu doamna care a preluat coletzelele am zis in felul urmator:
doamne, femeie - adica io, nu tanti - proasta esti! LA CE PAPANASHU le trebe la oameni care n-au dupa ce manca cu ce se spala si dupa ce bea cravate?! hai, ca un costum mai treaca mearga, ia nadragii la purtat si pastreaza haina de duminica...da..cu cravata ce draci sa faca oamenii aia? se duc la rânit(curatat) la vaca? alearga porcii pe campie mai abitir cu cravata decat fara? la ce i-ar trebui unui om bolnav o basca de cravate?
si brusc mi-am pocnit peste cap, cum facem toti cand ne dam seama de unele chestii absolut evidente iar tanti s-o uitat ciudat la mine...sh'am zis c-o juma de gura...a...astea totusi nu le dau.
Oricum ideea principala e...daca are nevoie cineva de cravate - nu-s toate de nekermann - ca deh, mai sunt si de-ale tatei, care au fost cumparate prin '55 toamna, dati un semnal. le port in masina inca o vreme :D
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Chestia cu cravatele nu e neaparat adevarata. Depinde cu ce se ocupa asociatia respectiva, dar daca ai oameni care nu au un domiciliu si care vor sa caute un loc de munca, cel putin aici in franta, la prima intrevedere cam trebuie sa te imbraci cu pantaloni camasa si cravata, poate nu chiar costum. De asemenea nu stiu daca ai vazut In Pursuit of Happyness, si tipul ala a devenit homeless dar mergea in costum ca sa obtina jobul. Ar mai fi romanul Avocatul Strazii de John Grisham care e destul de interesant pe tema asta. Dar na, se poate ca la Romanika noastra sa nu se aplice
Sunt intr-o dispozitie sadica azi: te-ai gandit ca, poate, unii si-ar dori sa se sinucida si n-au cu ce? O cravata, mai ales din matase (sau orice material usor alunecator) e o unealta potrivita. De ce sa negi unor oameni, dintr-un egoism zdrobitor, implinirea dorintelor supreme?
In plus, cravatele pot lega diverse lucruri / animale mai bine ca orice sfoara (nu taie la gat de animal, daca ma-ntelegi). Asa ca...
cetatzene...jos palaria:)) hai ca la animale e ok...da nu vreau sa se sinucida nime cu cravata mea:))
sergiu, ai fi uimit sa vezi cum vin oamenii la interviuri. in romania a purta costum si cravata inseamna sa te insori sau sa ceri marire de salariu de la shef. deci. din an in pasti
Trimiteți un comentariu